1. [MDA2] răsurat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 198 / Pl: ~ați, ~e / E: răsura] Îmbujorat.
2. [MDA2] răsura vt [At: DELAVRANCEA, S. 198 / Pzi: ? / E: răsură2] (Rar) A îmbujora.
3. [DLRLC] RĂSURA, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. Și-și potoli necazul, sărutînd-o pe obrajii ei bălai, răsurați cu niște pajure roșietice ca măceșea. DELAVRANCEA, S. 198.
4. [DLRM] RĂSURA, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. – Din răsură2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL