1. [MDA2] răsura vt [At: DELAVRANCEA, S. 198 / Pzi: ? / E: răsură2] (Rar) A îmbujora.
2. [DLRLC] RĂSURA, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. Și-și potoli necazul, sărutînd-o pe obrajii ei bălai, răsurați cu niște pajure roșietice ca măceșea. DELAVRANCEA, S. 198.
3. [DLRM] RĂSURA, răsurez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbujora. – Din răsură2.
4. [DEX '09] RĂSURĂ3, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în Țările Române, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Cf. rade.
5. [DEX '09] RĂSURĂ1, răsuri, s. f. (Rar) Răzătură. – Ras2 + suf. -ură.
6. [DEX '09] RĂSURĂ2, răsuri, s. f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec.
7. [MDA2] răsur sm vz răsură3
8. [MDA2] răsură4 sf [At: LEXIC REG. 107 / Pl: ? / E: nct] (Îe) A-și lua ~ra A-și lua gândul Si: a renunța.
9. [MDA2] răsură2 sf [At: NECULCE, L. 381 / V: (înv) res~ / Pl: ~ri / E: ns cf răsură1] 1 (Înv) Impozit suplimentar care se percepea în trecut pentru plata funcționarilor publici și a suitei domnului. 2 (Îs) ~ra limbii Amendă pe care o plătea cineva pentru infamii spuse pe socoteala cuiva.
10. [MDA2] răsură1 sf [At: CALENDARIU (1814), 168/2 / Pl: ~ri / E: rade + -ură] 1 (Înv) Răsătură (6). 2 (Înv) Pilitură. 3 Ștersătură făcută cu un obiect tăios pe o hârtie. 4 Urma lăsată de răsătură (3). 5 (Reg) Răsunoi (1). 6 (Reg; lpl) Cocoloașe de brânză ce se formează în zer.
11. [MDA2] răsură3 sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 164/2 / V: ~ur sn, rusur sn, (reg) ros~ / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Bot) Trandafir sălbatic cu ghimpi numeroși și inegali, cu flori mari purpurii Si: ruxandre (Rosa gallica). 2 (Bot) Măceș (Rosa canina). 3 Floare de măceș. 4 (Ent) Efemeră (6) (Ephemera vulgata).
12. [MDA2] resură sf vz răsură2
13. [MDA2] rosură2 sf vz răsură2
14. [MDA2] rusur sn vz răsură3
15. [DEX '98] RĂSURĂ3, răsuri, s. f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade.
16. [DLRLC] RĂSURĂ, răsuri și răsure, s. f. 1. Nume generic dat speciilor de trandafir sălbatic, arbuști cu flori mari, de obicei roșii, cu numeroși ghimpi pe tulpină și pe ramuri, vegetînd pe marginea pădurilor și a cîmpurilor; măceș. Cică-n munte, la povarnă, Plopii și răsurile Spun că vine-un vînt de iarnă, Răscolind pădurile. TOPÎRCEANU, B. 46. Romanul este pe lîngă novelă ca un stejar uriaș pe lîngă o răsură altoită. CARAGIALE, S. U. 90. Păsărica se opri pe o răsură îmbobocită. ODOBESCU, S. III 200. ♦ Floarea (de obicei de culoare roșie) a plantelor descrise mai sus. (Metaforic) Obrajii i se rumeniră. Cu răsuri în față, îi sta și mai bine. SADOVEANU, B. 261. Chipul ei... parc-ar fi zugrăvit, alb... cu două răsuri pe obraji. DELAVRANCEA, S. 9. 2. (Entom.) Rusalie. Pescarii pleacă cu barca la locurile unde cred că trăiesc larvele de răsură. ANTIPA, P. 310.
17. [Șăineanu, ed. VI] răsură f. floarea răsurului, roză sălbatecă. [Cf. lat. ROSULA (din rosa)].
18. [Șăineanu, ed. VI] răsùră f. 1. răzătură; 2. od. dare suplimentară pentru lefile boierilor: cassa răsurilor. [Lat. RASURA].
19. [Scriban] 1) răsúră f., pl. ĭ (cp. cu lat. rósula [dim. d. rosa], de unde s’ar fi făcut *rosură, apoĭ, pintr’o inexplicabilă schimbare de accent, răsură). Floare de răsur.
20. [Scriban] 2) răsúră f., pl. ĭ (lat. rasúra, d. rádere, rasum, a rade; it. pv, sp. pg. rasura, vfr. rasure. V. rad). Răsătură, răsunoĭ (Trans.). Odinioară, un bir suplementar pe lefile boĭerilor: casa răsurilor (V. raz 1). Rosură. Dun. Larvă de vetrice.
21. [DOOM 3] răsură s. f., g.-d. art. răsurii; pl. răsuri
22. [DOOM 2] răsură s. f., g.-d. art. răsurii; pl. răsuri
23. [IVO-III] răsură, -ri.
24. [DLRLV] RĂSURĂ1 s.f. (Olt.) Râsătură, pilitură. Răsuri de dinți dă fildeș. MD2, 3v. Etimologie: rade + suf. -ură.
25. [DLRLV] RĂSURĂ2 s. f. (Mold.) Impozit. Și le-au ales răsura să ie giumătate mai mult decît soțiile lor. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie necunoscută. Cf. răsură1. Cf. a d ă u, a j u t o r i n ț ă, r u p t ă, r u p t o a r e, s a t a r a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL