1. [DEX '09] RĂSTOARCE, răstorc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Pref. răs- + [în]toarce.
2. [DEX '98] RĂSTOARCE, răstorc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Răs- + [în]toarce.
3. [DLRLC] RĂSTOARCE, răstorc, vb. III. Tranz. (Astăzi rar; construit cu dativul) A se răzbuna pentru ceva. Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. – Forme gramaticale: perf. s. răstorsei, part. răstors.
4. [Șăineanu, ed. VI] răstoarce v. a întoarce altuia: am vrut să răstorc cele trei lovituri CR. [Slav. RAS și (în)toarce].
5. [Scriban] *răstórc, -stórs, a -stoárce v. tr. (răs- și storc). Distorc, îmĭ storc (scot) înapoĭ cele perdute saŭ mă răzbun: mĭ-am răstors baniĭ, loviturile.
6. [DOOM 3] răstoarce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstorc, 2 sg. răstorci, 3 sg. răstoarce, imperf. 1 răstorceam, perf. s. 1 sg. răstorsei, 1 pl. răstoarserăm, m.m.c.p. 1 pl. răstorseserăm; conj. prez. 1 sg. să răstorc, 3 să răstoarcă; ger. răstorcând; part. răstors
7. [DOOM 2] răstoarce (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstorc, perf. s. 1 sg. răstorsei, 1 pl. răstoarserăm; part. răstors
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL