1. [MDA2] răstocit sn [At: H X 336 / E: răstoci] (Reg) Răstocire.
2. [DEX '09] RĂSTOCI, răstocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A abate cursul unei ape sau a scădea nivelul unei ape (până la secare) pe o anumită porțiune pentru a prinde pești (cu mâna). – Din sl. rastociti.
3. [MDA2] răstoci vt [At: PĂCALĂ, M. R. 141 / V: ros~ / Pzi: ~ocesc / E: vsl расточити] A abate cursul unei ape pentru a prinde pești în albia secată.
4. [MDA2] rostoci v vz răstoci
5. [DLRLC] RĂSTOCI, răstocesc, vb. IV. Tranz. A abate cursul unei ape pentru a prinde pești în albia secată. Cine să fi învățat oare pe meșterii noștri cei bătrîni să răstocească apa? SADOVEANU, V. F. 69.
6. [Scriban] răstocésc v. tr. (vsl. rastočiti, a împrăștia; bg. rastočam, transvazez. V. tocesc). Fac răstoacă unuĭ braț de rîŭ, îl sec ca să prind peștele (Șez. 37, 43).
7. [DOOM 3] răstoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstocesc, 3 sg. răstocește, imperf. 1 răstoceam; conj. prez. 1 sg. să răstocesc, 3 să răstocească
8. [DOOM 2] răstoci (a ~) (pop) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstocesc, imperf. 3 sg. răstocea; conj. prez. 3 să răstocească
9. [DER] răstoci (răstocesc, răstocit), vb. – A devia apele unui rîu. Sl. rastečati „a împrăștia”, cf. sb. rastočiti (Candrea). – Der. răstoacă, s. f. (canal, braț arficial de rîu; dig, îngrăditură), cf. sl. rastoka (Miklosich, Slwa. Elem., 42; Cihac, II, 414; Conev 40).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL