1. [DRAM 2021] răștirá, (rășchira), v.t.r. 1. A (se) împrăștia: „Din fluieră când dădea, / Oile să răștira” (Memoria, 2001: 10). 2. A se deschide, a se desface: „În trup să se răștireze, / În pulpă să să așeză” (Papahagi, 1925: 292). – Var. a lui rășchira, cf. răsfira (MDA).
2. [DRAM 2015] răștira, (rășchira), vb. refl. – A se împrăștia, a se deschide, a se desface: „În trup să se răștireze, / În pulpă să să așeză” (Papahagi, 1925: 292). „Din fluieră când dădea, / Oile să răștira” (Memoria, 2001: 10). – Var. a lui rășchira, cf. răsfira (< răs + fir) (MDA).
3. [DRAM] răștira, vb. refl. – A se împrăștia, a se deschide, a se desface: „În trup să se răștireze, / În pulpă să să așeză” (Papahagi 1925: 292). „Din fluieră când dădea, / Oile să răștira” (Memoria 2001: 10). – Din răsfira (răs+fir).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL