1. [Scriban] răstăgól, V. rostogol.
2. [MDA2] rostogol [At: (a. 1819) URICARIUL, VII, 74 / V: (înv) restăg~ (reg) răstăg~, răstocol, răs~, ~ocol, ~ofol, răstogola, ~goala, ~a sf, roștafol sm / Pl: ~uri / E: ns cf rotocol, rostogoli] 1 sn Mișcare de rostogolire. 2 sn (Îlav) De-a -ul sau (îvp) de-a ~, (reg) de-a ~oala Rostogolindu-se (1) Si: de-a berbeleacul, de-a dura, de-a tumba. 3 sn (Reg; îe) A se duce ~ul peste cap A se rostogoli (1). 4 sn (Ast; înv, șîs mișcare a ~ului) Mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul axei sale. 5 sn Pantă cu înclinare mare într-o mină, permițând transportul materialului prin alunecare sau rostogolire (1). 6 sn (Mun; îf rostofol) Cilindru de netezit pământul Si: tăvălug. 7 a Rotofei. 8 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată spre vârf, cu frunze lanceolate, păroase, și cu flori alburii în capitule numeroase Si: (reg) ariciu (8), (rar) căpățânoasă (6), măciuca-ciobanului, scai, scaiete (Echinops sphaerocephalus). 9 sm (Bot) Tătărnică (Echinops commutatus). 10 sm (Bot) Scai (Cirsium vulgare) 11 sm (Bot) Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 12 sm (Bot) Rogojel (Carex carryophyllea).
3. [Scriban] rostogól n., pl. urĭ (subst. verbal d. rostogolesc, ca prostovol, d. prostovolesc. V. și rotocol). Prostogol. Un fel de scaĭ (pe care, după ce se usucă, îl rostogolește vîntu), numit și măcĭuca cĭobanuluĭ (echinopus sphaerocéphalus și commutátus). De-a rostogolu, de-a dura, rostogolind: a duce un butoĭ de-a rostogolu. A da de-a rostogolu, a rostogoli. – Și de-a răsto- și răstăgolu (Cov.) și de-a păstrăvălu (Bz.). V. tumbă.
4. [DOOM 3] rostogol1 (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogoluri
5. [DOOM 3] rostogol2 (plantă) s. m.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL