1. [MDA2] rastagalie sf [At: POP, ap. HEM, 1616 / Pl: ~ii / E: ns cf străgălie] (Dob) Inel de metal folosit ca ornament la hamuri.
2. [Scriban] rastagalíe, V. străgălie.
3. [Scriban] străgălíe și stragalíe f. (ngr. strangaliá, laț, frînghie. V. strangulez. Cp. cu păpădie). Discu de fer care se pune între roată și partea groasă a osiiĭ ca să împedece roaderea osiĭ. Discu de fer saŭ de gumă de la zabală: străgăliile zabaleĭ (Chir. Grănic.). Discurile (roatele, cercurile) pliteĭ (Trans. sud). Discu învîrtitor din mijlocu mesei olaruluĭ. – Și rastagalíe. În Trans. și ristigoálă, pl. e. V. șaĭbă, spogîrniceală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL