1. [MDA2] răspopire sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 720 / Pl: ~ri / E: răspopi] (Înv) Suspendare a calității de preot.
2. [DEX '09] RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Pref. răs- + popi.
3. [MDA2] răspopi vt [At: BARONZI, L. 118 / Pzi: ~pesc / E: răs- + popi] (Înv) A lua cuiva calitatea de preot.
4. [DEX '98] RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Răs- + popi.
5. [DLRLC] RĂSPOPI, răspopesc, vb. IV. Tranz. A scoate pe cineva din rîndul preoților, a lua cuiva calitatea de preot. (Refl. pas.) N-a fi acel care a fost popă și s-a răspopit? SADOVEANU, E. 103.
6. [Șăineanu, ed. VI] răspopì v. a scoate din popie, a lua darul preoției. [Slav. RAS și popă].
7. [Scriban] răspopésc v. tr. (bg. raspopĕam. V. popesc). Fam. saŭ iron. Despreuțesc, daŭ afară din popie. V. caterisesc.
8. [DOOM 3] răspopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, 3 sg. răspopește, imperf. 1 răspopeam; conj. prez. 1 sg. sărăspopesc, 3 să răspopească
9. [DOOM 2] răspopi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răspopesc, imperf. 3 sg. răspopea; conj. prez. 3 să răspopească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL