1. [DEX '09] RĂSPLATĂ, răsplăți, s. f. Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită; recompensă. ♦ (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă; pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. – Din răsplăti (derivat regresiv).
2. [MDA2] răsplată sf [At: (a. 1643) BV, I, 131 / S și: res~ / Pl: (rar) ~lăți / E: pvb răsplăti] 1 Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită Si: recompensă (1). 2 (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă Si: pedeapsă. 3 (Îe) După (sau pentru) faptă (și) ~ Orice faptă ajunge cândva să fie răsplătită sau pedepsită. 4 (Îe) A-i veni cuiva zi de plată și ~ A sosi momentul răfuielilor.
3. [DLRLC] RĂSPLATĂ, (rar) răsplăți, s. f. Ceea ce se dă cuiva cu scopul de a-l recompensa pentru o acțiune săvîrșită; recompensă (v. gratificație); (rar) acțiune prin care se pedepsește o faptă (v. pedeapsă). Orice faptă își are răsplata ei. VLAHUȚĂ, O. A. 495. Atunci cînd după moarte răsplata nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare. EMINESCU, O. I 60. ◊ (Întărit prin «plată») Dar gîndit-ai că păcatul Își urmează vinovatul Și că-n lume orice faptă Are plată și răsplată? ALECSANDRI, P. P. 208. ◊ Expr. După (sau pentru) faptă și răsplată = orice faptă ajunge odată și odată să fie răsplătită sau pedepsită. Dragomire, uită-te la mine, pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă! CARAGIALE, O. I 276.
4. [Șăineanu, ed. VI] răsplată f. ceeace se dă cuiva pentru o faptă bună sau pentru un serviciu. [Tras din răsplătì].
5. [Scriban] răsplátă f., pl. ățĭ (bg. rus. raspláta. V. plată). Recompensă, dar p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedeapsă p. o vină).
6. [DOOM 3] răsplată s. f., g.-d. art. răsplății; pl. răsplăți
7. [DOOM 2] răsplată s. f., g.-d. art. răsplății; pl. răsplăți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL