1. [DEX '09] RĂSPÂNTIE, răspântii, s. f. Loc unde se încrucișează mai multe drumuri sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răscruce. ♦ Fig. Moment hotărâtor în viața cuiva. [Var.: (reg.) răspintene s. f.] – Din sl. raspontije.
2. [MDA2] răspântie sf [At: PSALT. HUR. 121v/15 / V: (înv) rădzp~, (reg) ~ndii sfp, ~te, ~tec sn, ~teie, ~tene, ~ine, ~turi ssp, ~pine, ~pintec, ~pintece, ~pinten sn, ~pintene (Pl: pinteni), ~pin~, ~pintină, ~puntici ssp, respinte, respinten sn, respintene, res~, respin~, ~pintin (Pl: pintini) sn, respintini ssp, respinți sfp / Pl: ~ii / E: vsl распѫтиѥ] 1 (Adesea determinat prin „de drum”, „de uliți” etc.) Loc unde se încrucișează două sau mai multe drumuri Si: răscruce (1). 2 (Adesea determinat prin „de drum”, „de uliți” etc.) Loc unde se separă două sau mai multe drumuri Si: răscruce (2). 3 (Îe) A ședea ca lupul în (sau la) ~ii A pândi. 4 (Rar) Confluență (1). 5 (Reg; îf răspintin) Macaz. 6 (Fig) Moment hotărâtor în viața unui om, în istoria unui popor etc.
3. [Șăineanu, ed. VI] răspântie f. punctul unde se încrucișează drumurile. [Slav. RASPÕTIIE].
4. [DEX '09] RĂSPINTENE s. f. v. răspântie.
5. [MDA2] rădzpântie sf vz răspântie
6. [MDA2] răspândii sfp vz răspântie
7. [MDA2] răspânte sf vz răspântie
8. [MDA2] răspântec sn vz răspântie
9. [MDA2] răspântene sf vz răspântie
10. [MDA2] răspântine sf vz răspântie
11. [MDA2] răspânturi ssp vz răspântie
12. [MDA2] răspinte sf vz răspântie
13. [MDA2] răspintec sn vz răspântie
14. [MDA2] răspinteie sf vz răspântie
15. [MDA2] răspinten sn vz răspântie
16. [MDA2] răspintene sf vz răspântie
17. [MDA2] răspintie sf vz răspântie
18. [MDA2] răspintin sn vz răspântie
19. [MDA2] răspintină sf vz răspântie
20. [MDA2] răspuntici ssp vz răspântie
21. [MDA2] respântie sf vz răspântie
22. [MDA2] respinte sf vz răspântie
23. [MDA2] respintere sn vz răspântie
24. [MDA2] respintie sf vz răspântie
25. [MDA2] respintini ssp vz răspântie
26. [MDA2] respinți sfp vz răspântie
27. [DLRLC] RĂSPINTENE s. f. v. răspîntie.
28. [DLRLC] RĂSPINȚI s. f. pl. v. răspîntie.
29. [DLRLC] RĂSPÎNTE s. f. v. răspîntie.
30. [DLRLC] RĂSPÎNTIE, răspîntii, s. f. Loc unde se întîlnesc sau de unde pornesc două sau mai multe drumuri; răscruce. Răspîntia căii le-aduce Un stol cunoscut. COȘBUC, P. I 291. Merse o bucată de drum, pînă ce ajunse într-o răspîntie în care se încrucișau mai multe drumuri. POPESCU, B. IV 36. S-au despărțit la o răspîntie și au apucat care pe unde. CARAGIALE, P. 115. ◊ (Întărit prin «de drum») Aci, la răspîntia de drum mare, îmi simt tot sufletul deschis ca o rană. CAMIL PETRESCU, U. N. 225. Aici la răspîntie de trei drumuri... drept în fața podului e hanul. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 60. – Pl. și: (regional) răspînturi (TEODORESCU, P. P. 375). – Variante: răspînte,răspintene, răspinteni (SADOVEANU, B. 130, EMINESCU, N. 21, ALECSANDRI, T. 1426, NEGRUZZI, S. I 29), s. f., răspinți (ȘEZ. XIII 114) s. f. pl.
31. [Scriban] răspíntie (est) și răspîntie (vest) f. (vsl. raspontiĭe, d. pontĭ, cale; rus. raspútie). V. potecă și punte. (Cp. cu crint). Răscruce. Locu unde se încrucișează drumurile.
32. [DOOM 3] răspântie (desp. -ti-e) s. f., art. răspântia (desp. -ti-a), g.-d. art. răspântiei; pl. răspântii, art. răspântiile (desp. -ti-i-)
33. [DOOM 2] răspântie (-ti-e) s. f., art. răspântia (-ti-a), g.-d. art. răspântiei; pl. răspântii, art. răspântiile (-ti-i-)
34. [IVO-III] răspântie, -tiei gen. a.
35. [MDO] răspîntie
36. [DER] răspîntie (-ii), s. f. – Încrucișare. Var. înv. răspintene. Sl. raspątije (Cihac, II, 308; Conev 42), cf. sb. rasputje, slov. raspôtje, rus. rasputie. – Der. răspîntiaș,. s. m. (paznic de drumuri, jandarm).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL