1. [DEX '09] RĂSCRĂCĂNAT, -Ă, adj. v. răscrăcărat.
2. [MDA2] răscrăcănat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 157 / V: răcătăn~, ~căcărat, ~ărat / Pl: ~ați, ~e / E: răscrăcăna] 1 (D. oameni și animale) Cu picioarele larg desfăcute. 2 (D. picioare) Îndepărtat unul de altul Si: crăcănat (2), crăcit (2). 3 (Fig) Răsfirat. 4 (Mun; pan; d. obiecte) Desfăcut din încheieturi. 5 (Mun; fig; d. râs) Zgomotos și strident.
3. [DEX '09] RĂSCĂCĂRA vb. I v. răscrăcăra.
4. [DEX '09] RĂSCĂCĂRAT, -Ă adj. v. răscrăcărat.
5. [DEX '09] RĂSCRĂCĂNA vb. I v. răscrăcăra.
6. [DEX '09] RĂSCRĂCĂRA, răscracăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscrăcăna, răscăcăra vb. I] – Pref. răs- + crăcăna.
7. [DEX '09] RĂSCRĂCĂRAT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgrațios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscrăcănat, -ă, răscăcărat, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.
8. [MDA2] răcătănat1, ~ă a vz răscrăcănat
9. [MDA2] răscăcăna v vz răscrăcăna
10. [MDA2] răscăcănat, ~ă a vz răscrăcănat
11. [MDA2] răscăcăra v vz răscrăcăna
12. [MDA2] răscăcărat, ~ă a vz răscrăcănat
13. [MDA2] răscrăcăna [At: CIHAC, II, 79 / V: ~căc~, ~căcăra (S și: res~), ~ăra / Pzi: răscracăn, răscrăcăn, ~nez / E: răs- + crăcăna] 1-2 vtr A (se) crăcăna (3-4). 3 vr (Pan; Mun; d. obiecte) A se desface din încheieturi. 4 vr (Mun; fig) A se răsti1 (1). 5 vr A râde zgomotos. 6 vrim (Îe) A se ~ăra de ziuă A se lumina de ziuă.
14. [MDA2] răscrăcăra v vz răscrăcăna
15. [MDA2] răscrăcărat, ~ă a vz răscrăcănat
16. [DEX '98] RĂSCRĂCĂRA, răscracăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscăcăra vb. I] – Răs- + crăcăna.
17. [DEX '98] RĂSCRĂCĂRAT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgrațios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscăcărat, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.
18. [DLRLC] RĂSCĂCĂRA vb. I. v. răscrăcăra.
19. [DLRLC] RĂSCRĂCĂRA, răscracăr și răscrăcărez, vb. I. Tranz. (Și în forma răscăcăra) A îndepărta mult picioarele unul de altul. ♦ Refl. A sta cu picioarele foarte desfăcute; a se crăci, a se crăcăna. [Iapa] se năbădăia, se răscăcăra, ridică deodată, nu știu cum, toate picioarele-n vînt. CARAGIALE, S. 42. – Variantă: răscăcăra vb. I.
20. [DLRLC] RĂSCRĂCĂRAT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Și în forma răscăcărat; despre picioare) Îndepărtat unul de altul; (despre oameni și animale) cu picioarele larg desfăcute; crăcit, crăcănat. Calul se oprise și el și rămăsese răscăcărat. PREDA, Î. 133. Se holba, răscăcărat și cu pumnii în șolduri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 63. Cînd să apuce pe o ulicioară mai neumblată... tocmai venea o birjă cu caii răscăcărați de teama alunecușului. CARAGIALE, M. 16. – Variantă: răscăcărat, -ă adj.
21. [Șăineanu, ed. VI] răscăcărà v. a întinde și depărta picioarele. [În loc de răscrăcăna; cf. bulg. RASKRAČAVAM, cu acelaș sens].
22. [Șăineanu, ed. VI] răscrăcănà v. V. răscăcărà. [V. crăcană].
23. [Scriban] răscácăr, -ăcărát, V. răscrăcănez.
24. [Scriban] răscrácăr, a -ăcăra (Trans.) și răscrăcănéz (Munt.) v. tr. (răs- [vsl.] și crăcănez; raskračam se, mă crăcănez). Crăcănez, întind: via răscrăcănată la soare. Pan, Povestea, 1, 115). – Munt. Pop. răscácăr, a răscăcăra. La Isp. el răscáeră.
25. [DOOM 3] !răscrăcăna (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. răscracăn, 3 răscracănă; conj. prez. 1 sg. să răscracăn, 3 să răscracăne; imper. 2 sg. afirm. răscracănă
26. [DOOM 2] răscrăcăra/răscrăcăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 răscracără/răscracănă
27. [DER] răscăcăra (răscacăr, răscăcărat), vb. – A se despărți, a se desface, mai ales la picioare. – Var. răscrăcăna, băscăcăra. Mr. discăcărare. Din crăcăna „a desface picioarele”, cf. bg. raskrak „pas”, raskračjavam „a desface” cu pref. răs-.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL