1. [DEX '09] RĂSCHIRA vb. I v. rășchira.
2. [DEX '09] RĂȘCHIRA, rășchir, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Prez. ind. și: rășchirez. – Var.: răschira vb. I] – Cf. răsfira.
3. [MDA2] răschira v vz rășchira
4. [MDA2] rășcheli v vz rășchira
5. [MDA2] rășchila v vz rășchira
6. [MDA2] rășchira [At: PSALT. 225 / V: ~cheli, ~ila, râs~, resc~, reșchiera, reș~ / Pzi: ~rez, rășchir / E: ns cf răsfira] 1-2 vtr A (se) împrăștia. 3 vt (Înv; c. i. bani, avere) A împărți. 4 vt (Înv; c. i. bani, avere) A cheltui (7). 5 vr (D. nori, fum etc.) A se risipi (20). 6 vr (D. nori, fum etc.) A dispărea (1). 7-8 vrim (Reg) A se însenina. 9 vta (Îrg) A scurma. 10-11 vtr (Îrg) A (se) extinde (2). 12 vr (Îrg) A străbate. 13-14 vtr A (se) întinde (pe o suprafață mare). 15-16 vtr (Înv) A îndepărta unul de altul. 17 vt (Înv) A alunga (5). 18-19 vtr A (se) răsfira (1-2) în lături. 20 vt A răsfira părul, barba, penele etc. 21 vt (Fig; înv) A pronunța clar, lămurit Si: a răspica (4). 22 vt (Reg; pcf) A rășchia (1).
7. [MDA2] râșchira v vz rășchira
8. [MDA2] reschira v vz rășchira
9. [MDA2] reșchiera v vz rășchira
10. [MDA2] reșchira v vz rășchira
11. [DEX '98] RĂȘCHIRA, rășchirez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) întinde în lături. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia. 3. Tranz. A rășchia. [Var.: răschira vb. I.] – Cf. răsfira.
12. [DLRLC] RĂȘCHIRA, rășchir și rășchirez, vb. I. Tranz. (Și în forma răschira) 1. A rășchia. Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. 2. A răsfira (1). Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri, la colectivități) A împrăștia. (Refl.) Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. ◊ Fig. Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. 3. A desface, depărtînd la capătul lor liber, elemente reunite prin una din extremități; a întinde în lături. Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR. 62. Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. ◊ Intranz. [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C. 121. ◊ Refl. În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. – Variantă: răschira vb. I.
13. [Șăineanu, ed. VI] răschirà v. 1. a răsfira: frunza că mi-o răschira POP.; 2. a depăna. [Rostire dialectală din răsfira].
14. [Șăineanu, ed. VI] răsfirà v. 1. a depărta unul de altul (ex. degetele); 2. a desfășura: păsările ’și răsfiră aripile; 3. a se împrăștia: și fugind se resfirau câte unul unul POP. [Slav. RAS și fir (probabil primitiv metaforă din sfera țesutului), de unde și variantele răschirà și răshirà, de origină dialectală].
15. [Scriban] răschír v. tr. V. răsfir.
16. [Scriban] răsfír, a -á v. tr. (răs- și fir, adică „desfac firele”. V. în- și pre-fir). Vest. Întind, desfășor (vorbind de fire saŭ pene unite într’un punct): curcaniĭ și păuniĭ îșĭ resfiră coada. Răspîndesc, desfășor: a răsfira trupele pe cîmp. – În est răschir, din răshir, cum se zice pop. pin Munt. est. Răschir zice și Od. (Pseud. 159), care e din Munt. vest. La Ur. și Dos. ráșchir.
17. [Scriban] rășchír v. tr. răsfir.
18. [DOOM 3] răsfira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfir, 3 răsfiră; conj. prez. 1 sg. să răsfir, 3 să răsfire
19. [DOOM 3] !rășchira (a ~) (a răsfira) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. rășchir, 3 rășchiră; conj. prez. 1 sg. să rășchir, 3 să rășchire
20. [DOOM 2] !rășchira (a ~) vb., ind. prez. 3 rășchiră/rășchirează
21. [DER] rășchira (rășchir, rășchirat), vb. – 1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. – 2. A se risipi, a se împrăștia. – Var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un sl. *rasširiti < širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu rășchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că var. răsfira se datorează unei contaminări cu fir. Relația cu sl. raskriljati „a se întinde” din krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din răschia contaminat cu fir.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL