1. [DEX '09] RĂȘCHIERE, rășchieri, s. f. Acțiunea de a rășchia și rezultatul ei; rășchiat1. [Pr.: -chi-e-] – V. rășchia.
2. [MDA2] rășchiere sf [At: LM / V: (reg) răsc~, râschiare / Pl: ~ri / E: rășchia] Depănare a firelor pe rășchitor Si: rășchiat1.
3. [DLRLC] RĂȘCHIERE, rășchieri, s. f. Acțiunea de a rășchia; depănarea firelor toarse pe rășchitor.
4. [DEX '09] RĂȘCHIA, rășchiez, vb. I. Tranz. A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor. [Pr.: -chi-a] – Lat. *rasclare.
5. [MDA2] răschia v vz rășchia
6. [MDA2] răschiere sf vz rășchiere
7. [MDA2] rășchi v vz rășchia
8. [MDA2] rășchia vt [At: LB / V: rășca, ~chi' (Pzi: ~iesc), râsc~, râș~, resc~, reș~, reșchita, risc~, riș~ / Pzi: ~iez, (reg) rășchiu, rășchii / E: ml *rasclare] 1 (Fșa) A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor pentru a le face jurebii. 2 (Reg; pcf rășchira) A răsfira (1). 3 A întinde în lături. 4 (Reg) A scurma. 5 (Reg) A zgâria.
9. [MDA2] râschia v vz rășchia
10. [MDA2] râschiare sf vz rășchiere
11. [MDA2] râșca v vz râșchia
12. [MDA2] râșchia v vz rășchia
13. [MDA2] reschia v vz rășchia
14. [MDA2] reșchia v vz rășchia
15. [MDA2] reșchița v vz rășchia
16. [MDA2] rischia v vz rășchia
17. [MDA2] rișchia v vz rășchia
18. [DLRLC] RĂȘCHIA, rășchiu și rășchiez, vb. I. Tranz. A trece firele de cînepă, de in etc. de pe fus sau de pe ghem pe rășchitor. Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă, s-o rășchie, s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184. ◊ (Complementul indică obiectul de pe care se deapănă; cu pronunțare regională) A doua rîșchie fuse pe un rîșchitor de aur. SEVASTOS, N. 225. ◊ Absol. Fata are să rîșchie. ȘEZ. I 184.
19. [Scriban] răschiĭ și rășchiĭ (vest) și rîșchiĭ (est), a -iá v. tr. (lat. *rasclare, din *rastlare, a grebla, d. rastrum, greblă; it. raschiare, fr. racler, a zgîria, a rade, a răzui). Est. Depăn lînă de pe fus pe răschitor.
20. [Scriban] rășchiĭ, rășchitór, V. răsch-.
21. [Scriban] rîșchiĭ, rîșchitór, V. răschiĭ, -itor.
22. [DOOM 3] rășchiere (desp. -chi-e-) s. f., g.-d. art. rășchierii; pl. rășchieri
23. [DOOM 2] rășchiere (-chi-e-) s. f., g.-d. art. rășchierii; pl. rășchieri
24. [DOOM 3] rășchia (a ~) (a depăna) (desp. -chi-a) vb., ind. prez. 1 sg. rășchiez (desp. -chi-ez), 3 rășchiază, 1 pl. rășchiem; conj. prez. 1 sg. să rășchiez, 3 să rășchieze; ger. rășchiind (desp. -chi-ind)
25. [DOOM 2] rășchia (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 rășchiază, 1 pl. rășchiem (chi-em); conj. prez. 3 să rășchieze; ger. rășchiind (-chi-ind)
26. [MDO] rășchia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. rășchiază, 1 pl. rășchiem, ger. rășchiind)
27. [DER] rășchia (rășchiez, rășchiat), vb. – A depăna. – Var. rîșchia, pers. I rășchii. Bg. rasšivam „a descoase, a depăna”, de unde și megl. rășies „a depăna”; forma rom. este rezultatul unei disimilări din *răsșia, ca în cazul lui rășchira. Etimologiile propuse nu par probabile: din lat. *rasclāre (Pușcariu 1441; Tiktin; REW 7072; Candrea); din lat. *resticŭlāre, din resticŭla „funie” (Densusianu, GS, II, 320). – Der. rășchitor (var. rășchitoare, rîșchitor), s. n. (unealtă de depănat), pe care Pascu, I, 67, o derivă din lat. *re-ex-clāvātōrium.
28. [DRAM 2021] rășchiá, rășchiez, v.t. A depăna firele toarse de pe fus pe rășchitor: „La capătul torsului au rășchiat tortul” (Bilțiu, 1999: 96). – Lat. *rasclare (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL