1. [Șăineanu, ed. VI] răsbì v. 1. a pătrunde de cea parte: cum ai putut răsbi până aci? 2. fig. a învinge: l’a răsbit frigul, foamea? 3. fam. a omorî în bătăi. [Slav. RAZBITI, a frânge].
2. [DER] răsbi (-besc, -it), vb. – 1. A trece, a a traversa, a perfora, a deschide drum. – 2. A ajunge pînă la... – 3. A ajunge la ceva, a-și croi drum, a răzbate. – 4. A învinge, a răpune. – Var. răzbi. Sl. razbiti „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 154). Din rom. provine săs. resbin. Din contaminarea lui răsbi cu abate a rezultat răsbate, vb. (a pătrunde, a perfora, a traversa; a ajunge la, a parcurge), der. răsbitor, adj. (descurcăreț).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL