1. [MDA2] răsăritură sf [At: BARCIANU / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răsări1 + -tură] 1 (Înv) Plantă răsărită2 (1). 2 Mlădiță. 3 Mugur. 4 Răsărire1 a unui astru. 5 Ivire. 6 (Ccr) Excrescență (1). 7 Tresărire. 8 Zvâcnitură.
2. [DLRLC] RĂSĂRITURĂ, răsărituri, s. f. (Învechit) Zvîcnitură, palpitație, tresărire. O răsăritură a inimei îl avîntase spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. Răsărituri din somn. PISCUPESCU, O. 27.
3. [DLRM] RĂSĂRITURĂ, răsărituri, s. f. (Înv.) Zvîcnitură, palpitație, tresărire. – Din răsări + suf. -(i)tură.
4. [Șăineanu, ed. VI] răsăritură f. tresărire: o răsăritură a inimei OD.
5. [Scriban] răsăritúră f., pl. ĭ (d. răsar). Tresărire.
6. [DAR] răsăritură, s.f. (înv.) 1. tresărire. 2. apariție, ivire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL