1. [DLRLC] RĂSĂRITĂ s. f. 1. (Învechit și popular, în expr.) Răsărita soarelui = momentul cînd răsare soarele; locul, partea, ținutul de unde răsare; răsărit. Apucă bietul om... [înspre] răsărita soarelui. ȘEZ. VI 3. Dimineață, înainte de răsărita soarelui. ib. II 94. 2. (Bot.; regional) Floarea-soarelui. V. floare.
2. [Scriban] răsărítă f., pl. e. Vechĭ. Azĭ nord. Răsărit: a pornit spre răsărita soareluĭ (rev. I. Crg. 13, 156). Răsărita soareluĭ saŭ numaĭ răsărită, floarea soareluĭ (cp. cu lăsata și lăsatu seculuĭ).
3. [DEX '09] RĂSĂRIT2, -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieșit din pământ; încolțit2. ♦ (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii. 2. Care depășește măsura comună, obișnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. – V. răsări.
4. [MDA2] răsărit2, ~ă [At: CORESI, PS. 442/9 / S și: res~ / Pl: ~iți, ~e / E: răsări1] 1 a (D. plante) Care a încolțit, apărându-i vârful deasupra pământului. 2-3 (Înv) smf, a (Cel) care s-a ivit. 4 a (Adesea la comparativ) Care depășește un anumit nivel. 5 a (Adesea la comparativ) Care iese în evidență. 6 a Care depășește măsura comună Si: deosebit (4). 7 a (D. copii) Care a mai crescut (față de alți copii).
5. [DLRLC] RĂSĂRIT2, -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Încolțit și ieșit deasupra pămîntului. (Fig.) Un alt soldat mai zdravăn, bine legat, cu mustața răsărită, se apropiase. BART, S. M. 66. 2. (Despre copii, de obicei cu stabilirea unei comparații) Care s-a dezvoltat ca înălțime, ca vîrstă, care a crescut (mai) mare. Una, mai răsărită, îl recunoscu totuși și începu să strige spre grădină, mai mult uimită decît bucuroasă. CAMIL PETRESCU, O. II 80. Cîte fete răsărite, Toate-mi par flori înflorite. ALECSANDRI, P. P. 337. 3. Care depășește măsura comună, deosebit, de seamă, valoros. Mai fiece gospodărie din cele ascunse printre duzi în jurul răscrucii, cele mai răsărite din sat, aveau cîte cinci-șase vaci. CAMIL PETRESCU, O. I 16. Cîrciuma nu era mai răsărită ca alte case din sat. REBREANU, I. 32.
6. [Șăineanu, ed. VI] răsărit a. 1. ieșit din pământ: flori răsărite; 2. înalt de stat: boi din cei mai răsăriți ISP.; 3. în relief: chipuri răsărite OD. ║ n. 1. momentul când un astru apare la orizont: dela răsărit până la asfințit; 2. partea cerului unde soarele se ridică d’asupra orizontului (ca punct cardinal): răsăritul și apusul.
7. [Scriban] răsărít, -ă adj. (d. răsar). Ĭeșit din pămînt (vorbind de plante): orz răsărit. În relief, rîdicat (nu săpat): chip răsărit. Fig. Maĭ înalt, destul de înalt: un băĭat răsărit. S. n., pl. urĭ. Timpu cînd răsare (apare) soarele saŭ alte astre: de la răsărit pînă la apus. Locu de unde răsare soarele (orientu, estu): spre răsărit. Țările din partea din spre care răsare soarele: treĭ craĭ de la răsărit.
8. [DOOM 3] răsări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsar, 2 sg. răsari, 3 sg. răsare, imperf. 1 răsăream; conj. prez. 1 sg. să răsar, 3 să răsară; imper. 2 sg. afirm. răsari
9. [DOOM 3] răsărit1 (est) s. n.
10. [DOOM 3] Răsărit (zonă geografică) s. propriu n.
11. [GAER] răsarea, răsărita etc. Numele floarea soarelui este fără îndoială vechi în limbă; el corespunde exact numelui grecesc adoptat în terminologia botanică, helianthos. Dar a fost adesea transformat prin procese fonetice sau prin etimologie populară: soarea soarelui, sora soarelui, răsarea soarelui, răsărita soarelui, râsoare, răsare, rosoare, răsărită; vezi răsare, CV, 1951, 1, p. 36 și, tot acolo (p. 37), soreancă, sorică (de la Roșiorii de Vede); răsoare, glosat prin „răsărită”, Gl. reg., p. 59 (de la Hîrlău). Dicționarele nu și-au pus problema originii acestor forme. După cît am impresia, soarea a ieșit din floarea sub influența atributului, soarelui, nefiind însă clar ce înseamnă, a fost transformat, prin etimologie populară, pe de o parte în sora, pe de alta în răsarea; acesta din urmă însă nu face impresia unui substantiv normal format în românește, de la verbul a răsări, de aceea a fost înlocuit cu derivatul răsărita. Poate însă că răsoare e din (floa)re(a) soarelui și de aici ar putea veni răsare, răsoare.
12. [DRAM 2021] răsărítă, răsărite, s.f. (reg.; înv.) Floarea-soarelui (Helianthus annuus) (în Maram. din dreapta Tisei). – Din răsări (MDA).
13. [DRAM 2015] răsărită, răsărite, s.f. – (reg.; înv.; bot.) Floarea-soarelui (Helianthus annuus) (Apșa de Jos). – Din răsări (< lat. *resalire) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL