1. [DEX '09] RĂRITURĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.
2. [MDA2] răritură sf [At: I. IONESCU, C. 70/16 / V: (reg) ~răt~ / Pl: ~ri / E: rări + -tură] 1 Rărit1. 2 Loc rămas liber între obiecte așezate rar (4). 3 Loc cu vegetație rară (4) Si: rariște (1). 4 Defect al unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară (1) decât în rest. 5 (Reg) Strungăreață. 6 (Reg) Știrbitură a dinților la cai.
3. [DLRLC] RĂRITURĂ, rărituri, s. f. Acțiunea de a (se) rări; loc rămas liber între obiectele așezate rar. Zării pîntre răriturile copacilor un oraș mare. GORJAN, H. I 113. ♦ Loc (într-o pădure, într-un cîmp) cu vegetație rară. La un moșiroi se lasă numai un fir de popușoi... prea rareori cîte două, cînd însă acestea se află într-o răritură. PAMFILE, A. R. 73. [Robinson] se cam tot depărta de codrii cei mari, mergînd prin rărituri. DRĂGHICI, R. 62. ♦ Defect al unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rare decît în rest.
4. [Scriban] răritúră f., pl. ĭ. Loc rărit (cu puținĭ copacĭ, cu puțin păr ș. a.). V. desiș.
5. [MDA2] rărătură sf vz răritură
6. [DOOM 3] răritură s. f., g.-d. art. răriturii; pl. rărituri
7. [DOOM 2] răritură s. f., g.-d. art. răriturii; pl. rărituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL