1. [DEX '09] RAREFACȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction.
2. [MDA2] rarefacție sf [At: CADE / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr raréfaction] Rarefiere (1).
3. [DLRLC] RAREFACȚIE, rarefacții, s. f. Rarefiere.
4. [DN] RAREFACȚIE s.f. Rarefiere. [Gen. -iei, var. rarefacțiune s.f. / cf. fr. raréfaction].
5. [MDN '00] RAREFACȚIE s. f. rarefiere. (< fr. raréfaction)
6. [DN] RAREFACȚIUNE s.f. v. rarefacție.
7. [Șăineanu, ed. VI] rarefacți(un)e f. acțiunea de a rări și starea lucrului rărit.
8. [Scriban] *rarefacțiúne f. (lat. rarefactio, -ónis, rărire, d. rare-fácere, a rări). Rărire: rarefacțiunea aeruluĭ pin mașina pneŭmatică. – Și -ácție.
9. [DOOM 3] rarefacție (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. rarefacția (desp. -ți-a), g.-d. art. rarefacției; pl. rarefacții, art. rarefacțiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] rarefacție (rar) (-ți-e) s. f., art. rarefacția (-ți-a), g.-d. art. rarefacției; pl. rarefacții, art. rarefacțiile (-ți-i-)
11. [DE] RAREFÁCȚIE (< fr.) Scăderea densității sau a cantității locale a unei substanțe (ex. r. osoasă, caracteristică osteoporozei).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL