1. [MDA2] răpușie sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ii / E: răpus + -ie] (Trs) 1 (Îlav) Pe ~ Pe întrecute. 2 (Îlav) Cu ~ia În mod forțat. 3 Semn care consta dintr-o pălărie înfiptă într-un par în fața casei, dovedind că săteanul care locuia în acea casă, fiind condamnat de bătrânii satului, a făcut apel împotriva sentinței de judecată, a cărei executare era astfel suspendată. 4 (Îe) A veni (sau a merge) pe (sau cu) ~ A veni (sau a merge) la cineva și a se certa (pentru o faptă oarecare). 5 (Îae) A veni (sau a merge) la cineva cu intenția de a provoca vrajbă. 6 (Îae) A veni (sau a merge) la cineva cu scopul de a se răzbuna.
2. [DAR] răpușie, răpușii, s.f. (reg.; în expr.) pe răpușie = pe întrecute; cu răpușie = cu forța; a merge cu răpușia = a provoca o vrajbă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL