1. [DEX '09] RĂPUITOR, -OARE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.
2. [DEX '98] RĂPUITOR, -OARE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.
3. [DLRLC] RĂPUITOR, -OARE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care încîntă, farmecă, cucerește. Era înzestrat cu tot ce trebuie unui om, pentru a fi un adevărat răpuitor de femei. GANE, N. II 5.
4. [Șăineanu, ed. VI] răpuitor m. cel ce răpune.
5. [DOOM 3] răpuitor (pop.) (desp. -pu-i-) s. m., pl. răpuitori
6. [DOOM 2] răpuitor (pop.) (-pu-i-) s. m., pl. răpuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL