Definiție și ce înseamnă răpciugos

1. [DEX '09] RĂPCIUGOS, -OASĂ, răpciugoși, -oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (1). ♦ Fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. – Răpciugă + suf. -os.

2. [MDA2] răpciugos, ~oasă a [At: POLIZU / V: (reg) ~cig~, rupcig~ / Pl: ~oși, ~oase / E: răpciugă + -os] 1 (Mai ales d. cai) Bolnav de răpciugă (1) Si: morvos. 2 (Pex) Rău îngrijit, slab și prăpădit. 3 (Fig; reg; d. oameni) Sărac. 4 (Reg; fig; d. oameni) Zdrențăros.

3. [DLRLC] RĂPCIUGOS, -OASĂ, răpciugoși, -oase, adj. Bolnav de răpciugă. Fiul împăratului, hoțul, se duse și el de cumpără o mîrțoagă de cal răpciugos și bubos. ISPIRESCU, L. 373. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpînu- său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit, răpciugos și răpănos. CREANGĂ, P. 101. ◊ Fig. Se auzeau în depărtări tușind tunurile răpciugoase. SADOVEANU, O. VI 57.

4. [Șăineanu, ed. VI] răpciugos a. atins de răpciugă.

5. [Scriban] răpcĭugós, -oásă adj. (d. răpcĭugă). Bolnav de răpcĭugă. Fig. (adj. și s.) Slab, păcătos: ĭa un răpcĭugos și el!

6. [MDA2] răpcigos, ~oasă s vz răpciugos

7. [MDA2] rupcigos, ~oasă a vz răpciugos

8. [DOOM 3] răpciugos (desp. -ciu-) adj. m., pl. răpciugoși; f. răpciugoasă, pl. răpciugoase

9. [DOOM 2] răpciugos adj. m., pl. răpciugoși; f. răpciugoasă, pl. răpciugoase

10. [DRAM 2021] răpciugós, -oasă, răpciugoși, -oase, adj. 1. Bolnav de răpciugă. 2. (despre oameni) Sărac. 3. Zdrențuros. – Din răpciugă + suf. -os.

11. [DRAM 2015] răpciugos, -oasă, răpciugoși, -oase, adj. – 1. Bolnav de răpciugă. 2. (despre oameni) Sărac. 3. Zdrențuros. – Din răpciugă + suf. -os (Scriban, DEX, MDA).

12. [DRAM] răpciugos, -oasă, adj. – 1. Bonav de răpciugă. 2. (Despre oameni) Sărac. 3. Zdrențuros. – Din răpciugă + -os.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DAR] rămiguri s.f. pl. (reg.) rămurele mărunte și uscate, căzute din pomi. Sursă: DEX online […]
1. [MDA2] rămlaș sn [At: VICIU, GL. 93 / V: râm~ / Pl: ? / […]
1. [MDA2] rămpaș sm [At: ARVINTE, TERM. 163 / Pl: ~i / E: rampă + […]
1. [DEX '09] RĂMUREA, -ICĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui ramură. 2. (La […]
1. [MDA2] rămurel, ~ea snf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 132 / V: lămurele sfp, rămburele sfp […]
1. [MDA2] rămurire sf [At: STANCU, C. 85 / Pl: ~ri / E: rămuri] (Rar) […]
1. [DEX '09] RĂMURIȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. – Ramură […]
1. [DEX '09] RĂMURIȘTE, rămuriști, s. f. (Rar) Rămuriș. – Ramură + suf. -iște. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro