1. [MDA2] răpareț, ~ă a vz hrăpăreț
2. [Scriban] răpáreț, -ă adj. (d. răpesc). Rar. Rapace, prădator: lupu e răpareț. – Și hrăpáreț.
3. [DEX '09] HRĂPĂREȚ, -EAȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț.
4. [MDA2] hrăpăreț, ~eață av, a [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 165, 11/1 / Pl: ~i, ~e / E: hrăpi + -ăreț] 1-2 (În mod) lacom. 3-4 Rapace.
5. [MDA2] răpariț, ~ă a vz hrăpăreț
6. [MDA2] răpăreț, ~eață a vz hrăpăreț
7. [CADE] HRĂPACIU, HRĂPĂREȚ, HRĂPAREȚ adj. Răpareț, răpitor: cu toții au îndopat pe Grecul hrăpăreț și lacom (N.-UR.); asupra țărilor române... se ’ntind hrăpărețe mîinile vecinilor (VLAH.) [h r ă p i].
8. [DLRLC] HRĂPAREȚ, -Ă adj. v. hrăpăreț.
9. [DLRLC] HRĂPĂREȚ, -EAȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Lacom de pradă; rapace. (Fig.) Exploatarea hrăpăreață a coloniilor și a țărilor dependente a făcut să crească enorm avîntul luptei de eliberare națională din aceste țări. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2510. – Variantă: hrăpareț, -ă (ANGHEL-IOSIF, C. L. 58) adj.
10. [DLRM] HRĂPAREȚ, -Ă, hrăpareți, -e, adj. V. hrăpăreț.
11. [Scriban] hrăpáreț, V. răpareț.
12. [DOOM 3] hrăpăreț adj. m., pl. hrăpăreți; f. hrăpăreață, pl. hrăpărețe
13. [DOOM 2] hrăpăreț adj. m., pl. hrăpăreți; f. hrăpăreață, pl. hrăpărețe
14. [IVO-III] hrăpareț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL