1. [DEX '09] RÂNJITURĂ, rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. -tură.
2. [MDA2] rânjitură sf [At: CORESI, EV. 80 / V: (reg) ~ngi~ / Pl: ~ri / E: rânji + -tură] 1 Rânjet (1). 2 (Rar) Persoană care rânjește. 3 (Reg) Locul dintre pod și osie unde se vâră capătul de la inima carului Si: crestuș (1). 4 (Înv) Batjocură (3).
3. [MDA2] rângitură sf vz rânjitură
4. [DLRLC] RÎNJITURĂ, rînjituri, s. f. Rînjire; rînjet. Ea clăti cu capul și-ntre rînjitură Îi arătă dinții cei pociți din gură. PANN, la CADE.
5. [Scriban] rînjitúră f., pl. ĭ. Iron. Rînjet. Persoană care tot rînjește.
6. [DOOM 3] rânjitură s. f., g.-d. art. rânjiturii; pl. rânjituri
7. [DOOM 2] rânjitură s. f., g.-d. art. rânjiturii; pl. rânjituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL