1. [DEX '09] RÂNDUNEL, rândunei, s. m. Bărbătușul rândunicii. – Rândun[ea] + suf. -el.
2. [MDA2] rândunel [At: ȘĂINEANU / V: (reg) ~urel, ~ner / Pl: ~ei / E: rândunea] 1 sm Masculul rândunicii (1) Si: rândunic, rândunicoi, rândunoi, rândunioc. 2 av (Pe lângă verbul a zbura exprimă ideea de superlativ absolut) Repede (ca rândunica).
3. [Șăineanu, ed. VI] rândunel adv. ca o rândunică: calul rândunel sbura POP.
4. [MDA2] rânduner sm vz rândunel
5. [MDA2] rândurel sm vz rândunel
6. [DLRLC] RÎNDUNEL, rîndunei, s. m. Masculul rîndunicii. [Ea] s-a prefăcut în rîndunică și el în rîndunel, și-amîndoi au zburat pe o fereastă. MARIAN, O. II 98. ♦ (Adverbial) Repede (ca rîndunica). Zboară calul rîndunel, Costea tot cu jale-n el. COȘBUC, P. I 132. Calul rîndunel zbura Și în curte că era. ALECSANDRI, P. P. 176.
7. [DOOM 3] rândunel s. m., pl. rândunei, art. rânduneii
8. [DOOM 2] rândunel s. m., pl. rândunei, art. rânduneii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL