Definiție și ce înseamnă râmnitor

1. [DEX '09] RÂVNITOR, -OARE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitor, -oare adj.] – Râvni + suf. -tor.

2. [MDA2] râvnitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 170v/20 / V: (îrg) rămn~, (înv) răv~, răvnitoriu, răhnitoriu, rev~, ~iu, revnitoriu a, (reg) râhn~, râmn~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: râvni + tor] 1 a Care tinde spre cineva sau ceva Si: doritor (1), (înv) râvnaci (1). 2 a (Înv) Credincios (12). 3 a (Înv) Fidel (1). 4 a (Rar) Pofticios. 5-6 smf, a (Cel) care este plin de râvnă Si: sârguitor, zelos. 7 a (Înv) Invidios. 8 a Care pedepsește. 9 smf (În descântece) Persoană care face farmece, care deoache.

3. [Șăineanu, ed. VI] râvnitor a. și m. care râvnește: râvnitor la domnie OD.

4. [DEX '09] RÂMNITOR, -OARE adj. v. râvnitor.

5. [MDA2] răhnitor, ~oare a vz râvnitor

6. [MDA2] rămnitor, ~oare a vz râvnitor

7. [MDA2] răvnitor, ~oare a vz râvnitor

8. [MDA2] răvnitoriu, ~oare a vz râvnitor

9. [MDA2] râhnitor, ~oare smf vz râvnitor

10. [MDA2] râmnitor, ~oare smf vz râvnitor

11. [MDA2] râvnitoriu, ~oare a vz râvnitor

12. [MDA2] revnitor, ~oare a vz râvnitor

13. [MDA2] revnitoriu, ~oare a vz râvnitor

14. [DLRLC] RÎMNITOR, -OARE adj. v. rîvnitor.

15. [DLRLC] RÎVNITOR, -OARE, rivnitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tinde spre cineva sau ceva, care este plin de rîvnă; însuflețit de o dorință, zelos. Îndeletnicirile frumoase... aveau mulți rîvnitori. GALACTION, O. I 212. Rîvnitori să-i păstreze chipul... iscodiră meșteșugul zugrăvirii. CONACHI, P. 301. – Variantă: rîmnitor, -oare (ȘEZ. VI 95) adj.

16. [Scriban] rîvnitór, -oáre adj. și s. Zelos, harnic. Invidios.

17. [DOOM 3] râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

18. [DOOM 2] râvnitor adj. m., pl. râvnitori; f. sg. și pl. râvnitoare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] ruștină sf [At: CHEST. IV, 93/856 / Pl: ? / E: ruscă2 + […]
1. [DER] rușui (-uesc, -it), vb. – (Mold., înv.) A uzurpa, a pune stăpînire. – […]
1. [MDA2] rușulică sf [At: GRECESCU, FL. 367 / V: ruju~ / Pl: ? / […]
1. [DEX '09] RUȘULIȚĂ, rușulițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze și […]
1. [Scriban] rușúne, V. rușine. 2. [Scriban] rușíne și (vechĭ) rușúne f. (lat. *rosio, -ónis, […]
1. [DEX '09] RUANDEZ, -Ă, ruandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. […]
1. [MDN '00] RYOKAN s. n. han tradițional japonez. (< engl. ryokan) 2. [DE] RYÔKAN […]
1. [MDA2] râbiță1 sf [At: LB / V: ranghiță, răb~, râmb~, rânchiță, rângață, rib~, rinchiță, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro