1. [DEX '09] RAMIFICAȚIE, ramificații, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț. ♦ Despărțitură, subdiviziune, subîmpărțire. 2. Locul de separare a unei căi de circulație, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărțiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification.
2. [MDA2] ramificație sf [At: SAHIA, U.R.S.S., 188 / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ramification] 1-6 Ramificare (1-6). 7-8 (Fig) Ramificare (7-8). 9 (Ccr) Parte desprinsă dintr-un întreg. 10 Subdiviziune.
3. [DLRLC] RAMIFICAȚIE, ramificații, s. f. Ramificare; (concretizat) parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț; prelungire. Cele din urmă ramificații ale munților Dobrogei, la Dunăre, se urcau pe nesimțite, așa că focul pe care-l vedeau acum la deal păruse... o stea. D. ZAMFIRESCU, R. 125. ♦ Despărțitură, subdiviziune.
4. [DN] RAMIFICAȚIE s.f. Ramificare; încrucișare. ♦ (Concr.) Parte ramificată; ramură; braț; prelungire. [Gen. -iei, var. ramificațiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione].
5. [MDN '00] RAMIFICAȚIE s. f. loc unde se ramifică un drum, un curs de apă etc. ◊ parte ramificată: ramură, braț, subdiviziune. (< fr. ramification)
6. [MDA2] ramifîcațiune sf vz ramificație
7. [DN] RAMIFICAȚIUNE s.f. v. ramificație.
8. [Șăineanu, ed. VI] ramificațiune f. 1. dispozițiunea ramurilor pe o cracă; 2. diviziunile și subdiviziunile unui obiect: ramificațiunile vinelor.
9. [Scriban] *ramificațiúne f. (mlat. ramificatio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se ramifica. Parte ramificată: o ramificațiune a Carpaților, a nervilor, a stradeĭ. – Și -áție și -áre.
10. [DOOM 3] ramificație (desp. -ți-e) s. f., art. ramificația (desp. -ți-a), g.-d. art. ramificației; pl. ramificații, art. ramificațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] ramificație (-ți-e) s. f., art. ramificația (-ți-a), g.-d. art. ramificației; pl. ramificații, art. ramificațiile (-ți-i-)
12. [MDO] ramificație
13. [DTL] RAMIFICAȚIE s. f. (< fr. ramification, it. ramificazione): subdiviziune, subîmpărțire a limbii. ◊ ~ teritorială: diferențiere a limbii din punct de vedere teritorial (geografic), ca rezultat al întinderii acesteia în spațiu. Sunt considerate r. teritoriale ale limbii: dialectele, subdialectele și graiurile.(v.). ◊ ~ socială: diferențiere a limbii din punct de vedere social și cultural, ca urmare a folosirii limbii de diverse categorii de oameni, cu grade de cultură diferite. Sunt considerate r. sociale ale limbii: limbajele tehnice, argourile și jargoanele (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL