1. [MDA2] rămășire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: rămăși] (Rar) Pariere.
2. [DEX '09] RĂMĂȘI, rămășesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A pune rămășag. – Din rămășag (derivat regresiv).
3. [MDA2] rămășa v vz rămăși
4. [MDA2] rămăși [At: ȘINCAI, HR. II, 281/17 / V: (reg) ~șa / Pl: ~șesc / E: rămășag] 1 vrr (Îvp) A pune rămășag (1) Si: a paria. 2 vt (Îvp; cu complement intern) A face pariu.
5. [DLRLC] RĂMĂȘI, rămășesc, vb. IV. Refl. (Regional) A pune rămășag. Mă rămășesc c-o să alergați astfel prin toate orașele mari din Europa. SLAVICI, N. II 340. Treburile tale, eu mă rămășesc Că într-un ceas toate ți le isprăvesc. PANN, P. V. II 65.
6. [Șăineanu, ed. VI] rămășì v. a pune rămășag: eu mă rămășesc PANN.
7. [Scriban] rămășésc (mă) v. refl. Munt. Vest. Olt. Sîrb. Pun rămășag, fac prinsoare, mă prind.
8. [DOOM 3] rămăși (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rămășesc, 3 sg. se rămășește, imperf. 1 sg. mă rămășeam; conj. prez. 1 sg. să mă rămășesc, 3 să se rămășească; imper. 2 sg. afirm. rămășește-te; ger. rămășindu-mă
9. [DOOM 2] !rămăși (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rămășește, imperf. 3 sg. se rămășea; conj. prez. 3 să se rămășească
10. [DLRLV] RĂMĂȘIRE s.f. (Trans. SV) Rămășag. Și rămășire fiind, mearsă omul către dascălul Lina slujind și plecîndu-să ei pînă ce o înșelă. ERES, 199v. Etimologie: rămași. Vezi și rămas, rămăși. Cf. r ă m a s, v e r ș u n.
11. [DLRLV] RĂMĂȘI vb. (ȚR, Ban., Trans. S) A pune rămășag, a paria. B: Te-ai rămășit cum că vei bea marea toată. E ante 1704, 12r. Te-ai rămășit cu filosofii precum să bei marea toată. E 1777, 90v; cf. E ante 1704, 12v. C: Eu m-am rămășit să beau marea. E 1703, 136r. Rĕmĕshĕsku-mĕ. Stipulor. AC, 364. Etimologiei rămășag. Vezi si rămas, rămășire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL