1. [DEX '09] RĂMĂȘAG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag.
2. [MDA2] rămășag sn [At: ȚICHINDEAL, ap. CADE / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~uri, (reg) ~age / E: rămas1 + -șag] 1 (Mai ales în construcție cu verbe ca „a pune”, „a prinde”, „a face”) Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare se obligă a oferi o răsplată (în bani sau obiecte) aceleia dintre ele care va avea dreptate Si: pariu, prinsoare, (îvp) rămas1 (4), (reg) rămășeală, rămaș, rămășiță2. 2 (Reg) Rămășiță1 (1).
3. [DLRLC] RĂMĂȘAG, rămășaguri, s. n. (În construcție cu verbele «a pune», mai rar «a face» sau «a angaja») Prinsoare, pariu. Mă pun rămășag pe-o vadră de vin c-așa are să fie. SADOVEANU, O. VIII 254. Din loji și pînă-n galerii, Se angajase rămășaguri Și se iveau discuții vii. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 184. Aș pune rămășag că istoria vieții d-tale a să ne facă să adormim. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ (În construcție cu verbele «a pierde» sau «a cîștiga») Angel a prăpădit rămășagul, adică două butelii de șampanie. ALECSANDRI, O. P. 313.
4. [Șăineanu, ed. VI] rămășag n. prinsoare: a câștigat rămășagul. [Tras din rămas].
5. [Scriban] rămășág n., pl. urĭ (d. rămas cu suf. ung. -șag). Prinsoare, obligațiune mutuală de a plăti adversaruluĭ o sumă anumită dacă se întîmplă cum zice el: pun rămășag pe o sută de francĭ că Dunărea va îngheța la noapte. V. vĭerșun.
6. [MDA2] rămășagă sf vz rămășag
7. [DOOM 3] rămășag s. n., pl. rămășaguri
8. [DOOM 2] rămășag s. n., pl. rămășaguri
9. [DRAM 2021] rămășág, rămășaguri, s.n. Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi, 1925: 251). – Din rămas + suf. -șag (Scriban, DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] rămășag, rămășaguri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi, 1925: 251). – Din rămas + suf. -șag (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
11. [DRAM] rămășag, -uri, s.n. – Prinsoare, pariu: „Că m-am dat în rămășag / Cu o fată de-mpărat” (Papahagi 1925: 251). – Din rămas + -șag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL