1. [DEX '09] RALIERE, ralieri, s. f. Faptul de a se ralia [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) raliare s. f.] – V. ralia.
2. [MDA2] raliere sf [At: BARONZI, I. L. I, 233/29 / P: ~li-e~ / V: (înv) ~iare / S și: ralliere / Pl: ~ri / E: ralia] 1 (Înv) Regrupare după o bătălie. 2 Grupare (în jurul cuiva sau a ceva) în vederea unei acțiuni comune. 3 Aderare la o părere, la o propunere.
3. [DLRLC] RALIERE, ralieri, s. f. Faptul de a se ralia; adunare în jurul cuiva; trecere de partea cuiva, aderare la ceva. (În forma raliare) Prezidentul... se întoarce în curte... și aprinde un chibrit. Într-o clipă, de pe lîngă uluci, din fundul curții, răspund alte chibrituri aprinzîndu-se, ca niște ecouri luminoase: era semnalul de raliare al conspiratorilor. CARAGIALE, O. II 87. – Variantă: (învechit) raliare s. f.
4. [DN] RALIERE s.f. Acțiunea de a se ralia și rezultatul ei; aderare. [Pron. -li-e-. / < ralia].
5. [DEX '09] RALIARE s. f. v. raliere.
6. [MDA2] raliare sf vz raliere
7. [DOOM 3] raliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. ralierii; pl. ralieri
8. [DOOM 2] raliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. ralierii; pl. ralieri
9. [IVO-III] raliez, -liam 1 imp., -liind ger., -liere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL