Definiție și ce înseamnă răgilat

1. [DEX '09] RĂGILAT2, -Ă, răgilați, -te, adj. (Reg.; despre fire de in sau de cânepă) Tras pe ragilă. – V. răgila.

2. [DEX '09] RĂGILAT1 s. n. (Reg.) Faptul de a răgila. – V. răgila.

3. [MDA2] răgilat2, ~ă a [At: (a. 1828) IORGA, S. D. XXI, 428 / V: răgel~, răghil~ / Pl: ~ați, ~e / E: răgila1] (D. in și cânepă) Tras pe ragilă (1).

4. [MDA2] răgilat1 sn [At: I. IONESCU, C. 156/2 / V: (reg) ~gel~, răghi~, răvi~ / Pl: ? / E: răgila1] Procesul prin care fuiorul este tras pe ragilă (1).

5. [DLRLC] RĂGILAT2, -Ă, răgilați, -te, adj. (Despre fire de in sau de cînepă) Tras pe ragilă. – Variante: răghilat, -ă (PAMFILE, I. C. 200), răgelat, -ă adj.

6. [DLRLC] RĂGILAT1 s. n. Acțiunea de a răgila. Răgilatul inului. – Variante: răgelat (ȘEZ. IV 113), răghilat s. n.

7. [DEX '09] RĂGILA, ragil, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă. – Din ragilă.

8. [MDA2] ravila v vz răgila

9. [MDA2] ravili v vz răgila

10. [MDA2] răgela v vz răgila1

11. [MDA2] răgelat2, ~ă a vz răgilat2

12. [MDA2] răgelat1 sn vz răgilat1

13. [MDA2] răghila v vz răgila

14. [MDA2] răghilat2, ~ă a vz răgilat2

15. [MDA2] răghilat1 sn vz răgilat1

16. [MDA2] răgila1 vt [At: CREANGĂ, O. 293 / V: (reg) ravila, ravili, ~gela, ~ghi~, răvi~ (Pzi: rălez, răvilesc) / Pzi: ragil / E: ragilă] A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă Si: (reg) a răheri.

17. [MDA2] răgila2 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ? / E: ns cf regea] (Reg) A se baza (3).

18. [MDA2] răvila v vz răgila1

19. [MDA2] răvilat2, ~ă a vz răgilat2

20. [MDA2] răvilat1 sn vz răgilat1

21. [DLRLC] RĂGELA vb. I v. răgila.

22. [DLRLC] RĂGELAT2, -Ă adj. v. răgilat2.

23. [DLRLC] RĂGELAT1 s. n. v. răgilat1.

24. [DLRLC] RĂGHILA vb. I v. răgila.

25. [DLRLC] RĂGHILAT2, -Ă adj. v. răgilat2.

26. [DLRLC] RĂGHILAT1 s. n. v. răgilat1.

27. [DLRLC] RĂGILA, ragil și răgilez, vb. I. Tranz. A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. V. dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante: răghila (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgela vb. I.

28. [Șăineanu, ed. VI] ragilà v. a răzui cânepa și inul uscat.

29. [Scriban] răghiléz și (rar) răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și răgilez.

30. [Scriban] răviléz, V. răghilez.

31. [DOOM 3] răgilat (reg.) s. n.

32. [DOOM 2] răgilat (reg.) s. n.

33. [DOOM 3] răgila (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ragil, 3 ragilă; conj. prez. 1 sg. să ragil, 3 să ragile; imper. 2 sg. afirm. ragilă

34. [DOOM 2] răgila (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 ragilă

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] rădășcat a [At: DAMÉ, T. 28 / Pl: ~e / E: rădașcă + […]
1. [DEX '09] REFECA, refec, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A […]
1. [DEX '09] REFENEA, refenele, s. f. (Înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. […]
1. [Șăineanu, ed. VI] refecà v. a coase un refec. [Vechiu-rom. răfrecà = lat. REFRICARE]. […]
1. [DEX '09] REFECĂTURĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură. 2. […]
1. [DEX '09] RĂFTULEȚ, răftulețe, s. n. Diminutiv al lui raft1. – Raft1 + suf. […]
[Șăineanu, ed. VI] răfueală f. 1. achitarea unei datorii; 2. fig. revanșă. Sursă: DEX online […]
1. [MDA2] răfăcanie sf [At: ALR SN I h 252/605 / Pl: ? / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro