1. [DEX '09] RĂGĂLIE, răgălii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; p. gener. îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. ♦ Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. – Et. nec.
2. [MDA2] răgălie sf [At: DOSOFTEI, V. S. febr. 81r/8 / V: (reg) ~ărie / Pl: ~ii / E: nct] 1 Rădăcină ieșită din pământ a plantelor (mai ales a copacilor), smulsă de vânt, de apă etc. Si: (reg) răgățână, radină (1). 2 Desiș de rădăcini ieșite din malul apelor curgătoare. 3 Îngrămădire de lemne, crengi, vreascuri etc. aduse de apă pe malul unui râu Si: (reg) radină (2). 4 (Reg) Pir (Agropyrum reppeus). 5 (Reg) Cartof stricat. 6 (Reg; dep) Om mic de statură.
3. [MDA2] răgărie sf vz răgălie
4. [DLRLC] RĂGĂLIE, răgălii, s. f. Desiș format, la cotitura sau pe malul unei ape curgătoare, de rădăcinile noduroase ale copacilor sau de o îngrămădire de lemne, bușteni, vreascuri aduse de șuvoaie; radină. E un mal cu radină sau răgălie, adică cu rădăcini de sălcii, plopi sau arini, în care se adăpostește peștele. ANTIPA, P. 144.
5. [Șăineanu, ed. VI] răgălie f. pl. buturugi aduse de rîuri și lăsate pe prundiș. [Vechiu-rom. răgălie, rădăcină: origină necunoscută].
6. [Scriban] răgălíe, răgățînă, sud. f., pl. ĭ (cp. cu vsl. rogatŭ, cornut). Buturugă saŭ rădăcină de salcie orĭ de alt copac adusă de rîŭ saŭ dezgropată de oamenĭ ca s’o întrebuințeze ca combustibil. – Și rádină.
7. [DOOM 3] răgălie (reg.) s. f., art. răgălia, g.-d. art. răgăliei; pl. răgălii, art. răgăliile (desp. -li-i-)
8. [DOOM 2] răgălie (reg.) s. f., art. răgălia, g.-d. art. răgăliei; pl. răgălii, art. răgăliile
9. [Onomastic] Răgan, Răgă/nești, -ila, -lie, -u v. Drag V 3-5.
10. [DRAM 2021] ragalíe, ragalii, (răgălie), s.f. (reg.) 1. Rădăcină de salcie. 2. (pl.) Vreascuri aduse de apă. – Et. nec. (MDA).
11. [DRAM 2015] ragalie, ragalii, (răgălie), s.f. – (reg.) 1. Rădăcină de salcie (Faiciuc, 1998; Dragomirești). 2. Vreascuri aduse de apă. – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA).
12. [DRAM] ragalie, -i, s.f. – Rădăcină de salcie (Faiciuc 1998). – Et. nec.
13. [DRAM 2021] răgălíe, s.f. v. ragalie („vreasc”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL