Definiție și ce înseamnă râgâitură

1. [DEX '09] RÂGÂITURĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură.

2. [MDA2] râgâitură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~găi~, răgăi~ / Pl: ~ri / E: râgâi1 + -tură] 1-4 Râgâit1 (1-4).

3. [MDA2] răgăitură sf vz râgâitură

4. [MDA2] râgăitură sf vz râgâitură

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] râceat, ~ă a [At: VÂRCOL, V. 98 / Pl: ~ați, ~e / E: […]
1. [DEX '09] RÂCÂITURĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură. […]
1. [MDA2] râcălui vti [At: ȘEZ. V, 121 / V: răc~ / Pzi: ~esc / […]
1. [MDA2] râcălui vti [At: ȘEZ. V, 121 / V: răc~ / Pzi: ~esc / […]
1. [MDA2] râcălui vti [At: ȘEZ. V, 121 / V: răc~ / Pzi: ~esc / […]
[Scriban] rîdicátă (est) și ri- (vest) f. (d. rîdic). Cu rîdicată, cu ghĭotura, cu toptanu […]
[Scriban] rîdíche (est) și ridíche (vest) f. (lat. radicula, *radîcla, dim. d. radix, radicis, rădăcină […]
[Scriban] rîdicătúră (est) și ri- (vest) f., pl. ĭ (d. rîdicat). Mold. Înălțătură, proeminență, dîmb, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro