1. [DEX '09] RÂGÂIALĂ, râgâieli, s. f. Faptul de a râgâi; zgomot produs de ieșirea pe gât a gazelor din stomac. [Pr.: -gâ-ia-] – Râgâi + suf. -eală.
2. [MDA2] râgâială sf [At: BIANU, D.S. / V: (reg) ~găi~, răgăi~ / P: ~gâ~ia~ / Pl: ~ieli / E: râgâi1 + -eală] 1-2 Râgâire (1-2). 3-4 Râgâit (3-4).
3. [MDA2] răgăială sf vz râgâială
4. [MDA2] râgăială sf vz râgâială
5. [DLRLC] RÎGÎIALĂ, rîgîieli, s. f. Faptul de a rîgîi; ieșirea pe gît (cu zgomot) a gazelor din stomac; rîgîit.
6. [Șăineanu, ed. VI] răgăeală f. acțiunea de a răgăi.
7. [Scriban] rîgîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a rîgîi și zgomotu produs de ĭa: rîgîĭala mitocanuluĭ s’a auzit în tot restaurantu.
8. [DOOM 3] râgâială (desp. -gâ-ia-) s. f., g.-d. art. râgâielii; pl. râgâieli
9. [DOOM 2] râgâială (-gâ-ia-) s. f., g.-d. art. râgâielii; pl. râgâieli
10. [IVO-III] râgâială, -ieli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL