1. [DEX '09] RAFINAMENT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, delicatețe, subtilitate a gustului sau a simțirii. 2. Viclenie, perfidie, șiretenie. – Din fr. raffinement.
2. [MDA2] rafinament sn [At: HELIADE, D. J. 177/3 / S și: (înv) raffînament / Pl: ~e / E: fr raffinement] 1 Finețe a gustului sau a simțirii Si: rafinare (2). 2 (Prt) Viclenie.
3. [DLRLC] RAFINAMENT, rafinamente, s. n. 1. Finețe, subtilitate a gustului sau a simțirii; rafinare (2). 2. (Peiorativ) Viclenie, perfidie.
4. [DN] RAFINAMENT s.n. 1. Finețe, subtilitate excesivă. 2. (Peior.) Perfidie. [Pl. -te, -turi. / < fr. raffinement].
5. [MDN '00] RAFINAMENT s. n. 1. finețe, delicatețe, subtilitate. 2. viclenie, perfidie. (< fr. raffinement)
6. [DOOM 3] rafinament s. n., pl. rafinamente
7. [DOOM 2] rafinament s. n., pl. rafinamente
8. [DAS] RAFINAMENT. Subst. Rafinament, finețe, delicatețe, gingășie, subtilitate, sensibilitate, simțibilitate (rar), simțiciune (înv.), subțirime (fig.); gust (fig.), bun gust; simț estetic. Distincție, eleganță, noblețe. Receptivitate, emotivitate, sentimentalitate, sentimentalism, simțimintalism (înv.); impresionabilitate. Educație, cultură. Estetism; snobism. Artist. Estet; snob. Adj. Rafinat, lin, sensibil, sensibilizat, delicat, gingaș, subtil, subțire (fig.); cu (mult) gust. Receptiv, emotiv, simțitor, impresionabil. Cult, educat. Distins, nobil, ales, elegant, strălucitor. Snob. Vb. A avea gust, a da dovadă de bun gust, a avea simțul frumosului. A fi fin (delicat). A educa (a cultiva, a dezvolta) simțul estetic, a forma gustul cuiva, a (se) rafina (fig.), a se sensibiliza. A fi rafinat. Adv. Cu rafinament; cu finețe; cu gust. V. educație, frumusețe, sensibilitate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL