1. [DEX '09] RADIOTELEMECANICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + telemecanică.
2. [MDA2] radiotelemecanică sf [At: DN2 Pl: ? / E: radio1- + telemecanică] Ramură a telemecanicii care folosește undele radioelectrice pentru emiterea și recepționarea comenzilor.
3. [DN] RADIOTELEMECANICĂ s.f. Dirijarea mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotélémécanique].
4. [MDN '00] RADIOTELEMECANICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique)
5. [DOOM 3] radiotelemecanică (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. radiotelemecanicii
6. [DOOM 2] radiotelemecanică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiotelemecanicii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL