1. [DEX '09] RADIORELEU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stații terminale, prin stații de recepție-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + releu.
2. [MDA2] radioreleu sn [At: LTR2 / Pl: ~ee / E: radio1- + releu] Sistem de radiocomunicație constituit din două stațiuni terminale și un lanț de stațiuni intermediare de recepție și retransmisie.
3. [DEX '98] RADIORELEU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni terminale, prin stațiuni de recepție-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + releu.
4. [DN] RADIORELEU s.n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. [Pl. -lee. / cf. engl. radio-relay, rus. radiorele].
5. [MDN '00] RADIORELEU s. n. sistem de radiocomunicație între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. (< engl. radio-relay)
6. [DCR2] radioreleu s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir prin intermediul stațiilor intermediare ◊ „A fost construită și dată în exploatare noua linie radio-releu Moscova-București. S-a creat astfel posibilitatea conectării televiziunii române la sistemul de «Interviziune» din care fac parte U.R.S.S. și R.P. Polonă.” Sc. 2 II 63 p. 1. ◊ „Pe platforma termocentralei electrice de șisturi bituminoase de la Crivina a fost construită o stație de radioreleu menită să conecteze orașul Anina la sistemul telefonic automat interurban.” R.l. 30 VII 83 p. 3 (din radio-3 + releu; cf. engl. radio-relay, rus. radiorele; VRC 273; LTR, DTP; DEX, DN3)
7. [DOOM 3] radioreleu (desp. -di-o-) s. n., art. radioreleul; pl. radiorelee
8. [DOOM 2] radioreleu (-di-o-) s. n., art. radioreleul; pl. radiorelee
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL