1. [DEX '09] RADIORECEPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a undelor radio, folosită în telecomunicații. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + recepție.
2. [MDA2] radiorecepție sf [At: MDT / Pl: ~ii / E: radio1- + recepție] Captare a undelor radioelectrice utilizate pentru radiocomunicații și punere în evidență a mesajului transmis.
3. [DEX '98] RADIORECEPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a unei radioemisiuni, folosită în telecomunicații. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + recepție.
4. [DLRLC] RADIORECEPȚIE, radiorecepții, s. f. Recepție a unei radioemisiuni.
5. [DN] RADIORECEPȚIE s.f. Recepție a unei radiocomunicații. [Cf. fr. radioréception].
6. [MDN '00] RADIORECEPȚIE s. f. recepție a unei radiocomunicații. (< fr. radioréception)
7. [DOOM 3] radiorecepție (desp. -di-o-, -ți-e) s. f., art. radiorecepția (desp. -ți-a), g.-d. art. radiorecepției; pl. radiorecepții, art. radiorecepțiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] radiorecepție (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radiorecepția (-ți-a), g.-d. art. radiorecepției; pl. radiorecepții, art. radiorecepțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL