1. [DEX '09] RADICIVOR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
2. [MDA2] radicivor, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr radicivore] Care mănâncă rădăcini (1).
3. [DN] RADICIVOR, -Ă adj. Care mănîncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mînca].
4. [MDN '00] RADICIVOR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)
5. [DOOM 3] radicivor adj. m., pl. radicivori; f. radicivoră, pl. radicivore
6. [DOOM 2] radicivor adj. m., pl. radicivori; f. radicivoră, pl. radicivore
7. [DETS] RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL