[Scriban] rîdíche (est) și ridíche (vest) f. (lat. radicula, *radîcla, dim. d. radix, radicis, rădăcină [format ca și păturniche, ureche, curechĭ]; it. radicchio, cicoare, sard. raiga. Din rom. vine rus rĭédĭka, hrean. Germ. rettig vine d. lat. Ngr. radiki, cĭcoare, vine d. it. Forma actuală rădiche din nord e maĭ degrabă o întoarcere la ă, ca și în rădic. V. rădăcină, radiculă). O plantă cruciferă a căreĭ rădăcină cărnoasă se mănîncă crudă cu sare (ráphanus sativus). Fig. Fam. A freca cuĭva rîdichea, a-l face să joace cum vreĭ tu, a-l trata aspru, a-l bate. – Rîdichea e originară din Asia. Pin cultură s’aŭ obținut o mulțime de varietățĭ, dintre care maĭ cunoscute sînt rîdichea neagră, mare, și rîdichile de lună, micĭ, albe saŭ roșiĭ și violete.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL