1. [DEX '09] RĂCOVINĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuină, răcoină s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] răcovină sf [At: CIHAC, II, 302 / V: racoimă, racoi~, rac-, racui~, răcăi~, răciuină, răciună, răcohi~, răcoi~, răcui~, răncuină, recoi~, recori-, rec~, rocori~, rocoti~, roc~, rogoi~ / Pl: ~ne / E: nct] 1 Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele și cu fructul o capsulă lunguiață, folosită în medicina populară Si: (reg) aurică, coadă (110) ~-de-găină, cuișoriță (6), ghețișoară, iarba-găinii, rocotel (2), rocoviță, roghină, scânteiuță, steluță-albă (Stellaria media). 2 Rocoțea (1) (Stellaria graminea). 3 (Reg; șîc rocoină-roșie) Scânteiuță (Anagallis caerulea). 4 (Bot; reg) Mierluță (Alsine nerva). 5 (Mun; Olt) Plantă erbacee din familia mbiaceelor, cu frunze moi și flori albe, folosită în medicina populară Si: floarea-Sfântului-Ion, sânziana (Galium rotundifolium). 6 (Reg) Busuioc-de-câmp (Galinsoga quadriradiata). 7 (Reg; șîc rocoină-grasă) Busuioc-sălbatic (Galinsoga parviflora).
3. [Scriban] răcovínă și rocovínă f., pl. e (sîrb. rus. rákovina, găoace, scoĭcă, d. rak, rac). Numele unor plante numite și: 1. merluță (álsine verna, álsine caespitosa saŭ arenaria verna), care crește pin pășunĭ petroase; 2. rocoțel (stellaria media saŭ álsine media), pe ale căreĭ semințe le caută păsările și maĭ ales găinile; 3. ochișor, scînteĭuță (anagallis arvensis). – Și -oínă.
4. [DEX '09] RĂCOINĂ s. f. v. răcovină.
5. [DEX '09] RĂCUINĂ s. f. v. răcovină.
6. [MDA2] racoimă sf vz răcovină
7. [MDA2] racoină sf vz răcovină
8. [MDA2] racovină sf vz răcovină
9. [MDA2] racuină sf vz răcovină
10. [MDA2] răcăină sf vz răcovină
11. [MDA2] răciuină sf vz răcovină
12. [MDA2] răciună sf vz răcovină
13. [MDA2] răcohină sf vz răcovină
14. [MDA2] răcoină2 sf vz răcovină
15. [MDA2] răcuină2 sf vz răcovină
16. [MDA2] răncuină sf vz răcovină
17. [MDA2] recoină sf vz răcovină
18. [MDA2] recorină sf vz recovină
19. [MDA2] recovină sf vz răcovină
20. [MDA2] rocoină sf vz răcovină
21. [MDA2] rocotină sf vz răcovină
22. [MDA2] rocovină sf vz răcovină
23. [MDA2] rogoină sf vz răcovină
24. [DLRM] ROCOINĂ s. f. v. răcovină.
25. [Scriban] rocoínă, V. răcovină.
26. [DOOM 3] răcovină s. f., g.-d. art. răcovinei; pl. răcovine
27. [DOOM 2] răcovină s. f., g.-d. art. răcovinei; pl. răcovine
28. [DE] RĂCUÍNĂ s. f. Mică plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu tulpină fragilă, frunze verticilate și flori albe sau albe-verzui, dispuse în panicule (Galium rotundifolium). Crește în păduri.
29. [DAR] răcoină1 s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele.
30. [DRAM 2015] răcuină, răcuine, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.); scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu, 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Var. a lui racovină (DEX, MDA); din sl. rakovina (DER).
31. [DRAM] răcuină, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.) Scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Din sl. rakovina (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL