1. [DEX '09] RĂCOREALĂ, răcoreli, s. f. Faptul de a (se) răcori; răcoare, (concr.) boare, adiere răcoroasă. – Răcori + suf. -eală.
2. [MDA2] răcoreală sf [At: M. COSTIN, O. 271 / S și: rec~ / Pl: ~eli / E: răcori + -eală] 1 Răcoare (1). 2 (Fam; rar; îe) La ~ La închisoare. 3 (Îvr) Distracție (1). 4 (Rar; ccr) Băutură răcoritoare. 5 (Înv; fig) Liniștire.
3. [DLRLC] RĂCOREALĂ s. f. Faptul de a (se) răcori; răcoare; (concretizat) boare răcoroasă. Pe arșițele iestea o răcoreală ca asta mult plătește. CREANGĂ, P. 205. O răcoreală dulce pătrunde prin ferestrele deschise. EMINESCU, N. 81. Răcoreala atmosferei... îmi arătă că intru în regiunea munților. NEGRUZZI, S. I 308.
4. [DOOM 3] răcoreală s. f., g.-d. art. răcorelii; pl. răcoreli
5. [DOOM 2] răcoreală s. f., g.-d. art. răcorelii; pl. răcoreli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL