Definiție și ce înseamnă racolat

1. [DEX '09] RACOLAT, -Ă, racolați, -te, adj. (Despre oameni) Care a fost recrutat într-o activitate (reprobabilă). – V. racola.

2. [MDA2] racolat1 sns [At: MDA ms / E: racola] Racolare.

3. [MDA2] racolat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: racola] (D. oameni) Care a fost recrutat pentru o anumită activitate (reprobabilă).

4. [DEX '09] RACOLA, racolez, vb. I. Tranz. A recruta pe cineva pentru o anumită activitate (reprobabilă) atrăgându-l prin promisiuni, presiuni etc. – Din fr. racoler.

5. [MDA2] racola vt [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 23 / Pzi ~lez / E: fr racoler] A recruta pe cineva pentru o anumită activitate (reprobabilă), atrăgându-l prin promisiuni, presiuni etc.

6. [DN] RACOLA vb. I. tr. (Franțuzism) A recruta, a angaja prin promisiuni și presiuni, a ademeni. [< fr. racoler].

7. [MDN '00] RACOLA vb. tr. a recruta, a ademeni prin promisiuni, presiuni etc. (< fr. racoler)

8. [DCR2] racola vb. I A atrage prin promisiuni, presiuni etc. ◊ „Pe o plantație lângă Brisbane (Australia) a fost descoperit un mare lagăr de concentrare cu zeci de oameni puși la muncă forțată de stăpânul plantației. Ancheta a dezvăluit că este vorba de șomeri și oameni fără ocupație care erau racolați din diverse orașe australiene, cu promisiuni de muncă și apoi reținuți cu forța în condiții de veritabilă sclavie pe această plantație.” R.l. 3 XI 77 p. 6. ◊ „305000 de cadre cu înaltă calificare racolate în 15 ani din țările în curs de dezvoltare.” Sc. 17 II 79 p. 6; v. și 6 V 77 p. 6, 13 XI 77 p. 5 (din fr. racoler; FC II 209; DN3, DEX-S)

9. [DOOM 3] racola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. racolez, 3 racolează; conj. prez. 1 sg. să racolez, 3 să racoleze

10. [DOOM 2] *racola (a ~) vb., ind. prez. 3 racolează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] REVOLTARE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. […]
1. [DEX '09] REVOLTAT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. […]
1. [DEX '09] REVOLTĂTOR, -OARE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – […]
1. [DEX '09] REVOLUTIV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. […]
1. [DEX '09] REVOLUȚIONARE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. […]
1. [DEX '09] REVOLUȚIONARISM s. n. Ideologie, atitudine revoluționară, spirit revoluționar. [Pr.: -ți-o-] – Revoluționar […]
1. [DEX '09] REVOLUȚIONARIZA, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. […]
1. [DEX '09] REVOLUȚIONARIZA, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro