1. [MDA2] răcodelie sf [At: DOSOFTEI, V. S. dec. 196v/7 / V: ~eală, ~le, (Olt) ruc~ / Pl: ~ii / E: vsl рѫкодѣлиѥ] 1 (Îrg) Muncă manuală. 2 (Ccr) Lucru de mână.
2. [Scriban] răcodélie, V. rocodele.
3. [MDA2] răcodeală sf vz răcodelie
4. [MDA2] rocodele1 sfp vz răcodelie
5. [MDA2] rucodelie sf vz răcodelie
6. [DER] răcodelie (-ii), s. f. – Lucru manual, obiect făcut de mînă. – Var. rocodele, rogodele, rogoade. Sl. rąkodĕlije (Tiktin). Sec. XVII, înv. Ultimele var. se folosesc și cu sensul de „fructe, poame”, probabil datorită confuziei cu roade. Cf. Bogrea, Vacor., IV, 844. – Cf. și rîncă, rucaviță.
7. [DLRLV] RĂCODELIE s.f. (Mold., ȚR) Muncă manuală; lucru de mînă. A: Să-și vîndză răcodealia lui. PAT. 1685, 24v. Prin vreamea a șease dzile lucrînd și isprăvind toate răcodealiile tale, iară a șeaptea dzi te odihneaște. CD 1698, 36r. Și celelalte rucodealii femeiești iarăși ea le-a aflat. LET. 1766-1767, 25r; cf. DOSOFTEI, VS; PAT. 1742, 227r. B: De mult ori îndireptează sufletul spre bine nu numai pomenirea priiatenilor, ce și vedearea veșmîntelor. . . sau altă rucodealie ce au lucrat el. ALB., 51r; cf NB, 421. Variante: răcodeală (DOSOFTEI, VS), rocodealie (PAT. 1685, 24v) rucodealie (ALB., 51r; LET. 1766-1767, 25r). Etimologie: sl. rǫkodĕliĭe.
8. [DLRLV] RĂCODEALĂ s.f. v. răcodelie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL