1. [DEX '09] RĂCHITIȘ, răchitișuri, s. n. Tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite. – Răchită + suf. -iș.
2. [MDA2] răchitiș sn [At: (a. 1491) BOGDAN, D. ȘT. I, 473 / V: (reg) rec~, ~ițiș / Pl: ~uri / E: răchită + -iș] Desiș de răchite Si: răchită (12), răchitărie, (reg) răchitar2, răchitici.
3. [DLRLC] RĂCHITIȘ, răchitișuri, s. n. Desiș de răchite. La marginea răchitișului el o ajunse, o luă de mînă și... înaintară în crîngul desfrunzit. SLAVICI, O. II 60.
4. [Scriban] răchitíș n., pl. urĭ (d. răchită). Loc pe unde cresc răchite.
5. [MDA2] răchițiș sn vz răchitiș
6. [MDA2] rechitiș sn vz răchitiș
7. [DOOM 3] răchitiș s. n., pl. răchitișuri
8. [DOOM 2] răchitiș s. n., pl. răchitișuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL