1. [DEX '09] RACHIU, (2) rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.
2. [MDA2] rachiu sn [At: BIBLIA (1688), 98/55 / V: (reg) răc~, ~ie, răchie, rechie sf / Pl: ~ri / E: tc raki, srb rakija] 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice obținute prin distilarea vinului, a fructelor, a cerealelor etc. sau sintetic, prin amestecul alcoolului cu apă (și cu esențe), fără adaos de sirop de zahăr Si: (reg) holercă (3), palincă, vinars. 2 (îs) ~ nemțesc (sau de venin) Produs farmaceutic folosit ca purgativ. 3 (Reg; îs) ~l miresei Rachiu (1) (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți, a doua zi după nuntă. 4 (Îe) A face ~ pisicii A plânge. 5 Porție de rachiu (1) (cât încape într- un pahar). 6 (Reg) Petrecere care se face după nuntă la părinții miresei. 7 (Art) Joc popular care se dansează la nunți. 8 Melodia pe care se dansează rachiul (7).
3. [DEXI] rachíu s.n. 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice tari, obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate etc. sau sintetic, prin diluarea cu apă și cu esențe a alcoolului etilic rafinat, fără adaos de sirop de zahăr; (reg.) holercă, vinars. ◊ Rachiul miresei = rachiu (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți a doua zi după nuntă. Rachiu de drojdie (sau de drojdii) v. drojdie. ◊ expr. (reg.) A face rachiu pisicii = a plînge. Strunga minciunilor și vama rachiului v. minciună. 2 Porție de rachiu care încape într-un pahar, într-o sticlă. 3 (înv.) Rachiu nemțesc (sau de venin) = produs farmaceutic folosit ca purgativ. • pl. -iuri. și (reg.) rachíe, răchíe s.f. / <tc. rakι, srb. rakija.
4. [DEX '98] RACHIU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.
5. [DLRLC] RACHIU, rachiuri, s. n. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice extrase din fructe, din drojdia de vin sau obținute prin amestecul alcoolului cu apă (uneori cu adaos de esențe); vinars, palincă. V. țuică. Moșneagul stă la masă cu trei necunoscuți, bea rachiu tare, își povestește necazurile. C. PETRESCU, S. 49. Pescarii lipoveni turnau rachiul în farfurii și-i dau foc cu chibritul. BART, E. 323. Moș Nichifor a tras o dușcă de rachiu din plosca lui cea de Brașov. CREANGĂ, P. 117. E rachiu de la Pitești, Cînd bei te înveselești. TEODORESCU, P. P. 176. ◊ Rachiu de drojdie v. drojdie. – Variante: (regional) rachie, rachii (ȚICHINDEAL, F. 58, BUDAI-DELEANU, Ț. 345, ȘEZ. I 276), răchie, răchii (POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 58, SBIERA, P. 306), s. f., răchiu (SBIERA, P. 256) s. n.
6. [Șăineanu, ed. VI] rachiu n. alcool combinat cu apă, se face din vin sau bucate, din prune ori cireșe, etc.: rachiul se numește în Mold. holercă, iar în Tr. palincă și vin-ars; varietăți: basamac, boștină sau prăștină, țuică. [Turc. RAKI].
7. [Scriban] rachíŭ n., pl. urĭ (turc. raki, rachiŭ, d. ar. ’arak, sudoare, suc stors; bg. sîrb. rakija [de unde vine forma rachíe și ráchie în Ban. și Trans.], rus. raká, ngr. alb. raki, sp. arác, fr. arack și rack. V. arac). O băutură spirtoasă scoasă din vin destilat, din prune și alte poame și din cereale și pe care țăraniĭ din Moldova obișnuĭesc a o bea destul de des. (În Trans. vinars). V. spirt, alcool, palincă, holercă, basamac, țuĭcă, prăștină, papacĭoc, vutcă, rom, coñac, poșircă, posleț, bulearcă.
8. [MDA2] rachie sf vz rachiu
9. [MDA2] răchie1 sf vz rachiu
10. [MDA2] răchiu sn vz rachiu
11. [MDA2] rechie2 sf vz rachiu
12. [MDA2] rechiu sn vz rachiu
13. [DLRLC] RACHIE s. f. v. rachiu.
14. [DLRLC] RĂCHIE s. f. v. rachiu.
15. [DLRLC] RĂCHIU s. n. v. rachiu.
16. [Scriban] rachíe, V. rachiŭ.
17. [Scriban] răchíe, V. rachiŭ.
18. [DOOM 3] rachiu s. n., art. rachiul; (porții; sorturi) pl. rachiuri
19. [DOOM 2] rachiu s. n., art. rachiul; (sorturi, porții) pl. rachiuri
20. [MDO] rachiu
21. [DER] rachiu (rachiuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki < arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL