1. [MDA2] răcăstău s [At: COMAN, GL. / V: lăcăsteu, ~tauă sf, ~teu, rechesteu / Pl: ? / E: mg rekesztö] (Reg) 1 Stăvilar. 2 Cumpăna stavilei la joagăr. 3 (Îf lăcăsteu) Loc îngrădit.
2. [MDA2] lăcăsteu[1] sn vz răcăstău
3. [MDA2] răcăstauă sf vz răcăstău
4. [MDA2] răcăsteu s vz răcăstău
5. [MDA2] rechesteu sn vz răcăstău
6. [DAR] răcăstău s.n. (reg.) 1. stăvilar. 2. loc îngrămădit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL