1. [MDA2] răbunit1, ~ă a [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~bon~, ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: răbuni1] (Reg) 1 Tolănit. 2 Răvășit (1).
2. [MDA2] răbonit, ~ă a vz răbunit
3. [MDA2] răbuni1 vr [At: ARHIVA, XXX, 283 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mun; Olt) A se tolăni.
4. [Scriban] răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).
5. [DER] răbuni (-uesc, -it), vb. refl. – 1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL