1. [DEX '09] RĂBUFNEALĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală.
2. [MDA2] răbufneală sf [At: LB / V: (reg) ~une~, răzbufn~, răzbugn~, răzbun~, rebuvn~ / Pl: ~eli / E: răbufni + -eală] 1 Zgomot surd și puternic Si: bufnitură, răbufnire (1). 2 Suflu puternic (de vânt), însoțit de un zgomot surd. 3 (Fig) Manifestare violentă a unui sentiment Si: izbucnire. 4 (Reg) Fermentație (1). 5 (Reg; îf răbuneală) Caimac (1) pe lapte. 6 (Reg) Boală a oilor caracterizată prin umflarea ugerului.
3. [DLRLC] RĂBUFNEALĂ, răbufneli, s. f. 1. Zgomot surd și puternic; răbufnire. V. bufnitură. Se adăugau trilurile de flaut, răbufneala țoalelor scuturate, patefonul domnișoarei Sonia. C. PETRESCU, C. V. 49. 2. Suflu puternic; țîșnire, izbucnire. Răbufneala vîntului smulge flacăra opaițului, trîntește ușa la loc în încuietoare. C. PETRESCU, S. 58.
4. [Scriban] răbufneálă f., pl. elĭ. Bufnitură violentă, izbitură de vînt: răbufnelile crivățuluĭ.
5. [MDA2] răbuneală sf vz răbufneală
6. [MDA2] răzbufneală sf vz răbufneală
7. [MDA2] răzbugneală sf vz răbufneală
8. [MDA2] răzbuneală2 sf vz răbufneală
9. [MDA2] rebuvneală sf vz răbufneală
10. [DOOM 3] răbufneală s. f., g.-d. art. răbufnelii; pl. răbufneli
11. [DOOM 2] răbufneală s. f., g.-d. art. răbufnelii; pl. răbufneli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL