1. [DEX '09] HORBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: horbodă, orbotă s. f., (rar) horbot s. n.] – Din pol. forbot.
2. [MDA2] horbotă sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 7 / V: ~odă, horbot sn, orbotă / Pl: ~te / E: pn forbot] (Reg) Dantelă.
3. [CADE] HORBOTĂ (pl. -te) sf. 1 ⛓ Dantelă (🖼 2564): înflorituri migăloase, fine ca o ~ (VLAH.); alături, Sașa lucra la o ~ (D.-ZAMF.) ¶ 2 pr. ext. ⛪ ⛏ Dantelură, înfloritură sculptată: biserica... zidită toată în piatră... în minunata-i ~ de sculpturi (VLAH.).
4. [DLRLC] HORBOTĂ, horbote, s. f. (Mai ales în Mold.) Dantelă. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13. Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊ Fig. Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648. A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8. – Variante: horbotă (HOGAȘ, M. N. 20), orbotă (DELAVRANCEA, S. 60) s. f., (neobișnuit) horbot (ALECSANDRI, P. II 504) s. n.
5. [Scriban] horbótă f., pl. e (din *orbotă, met. din pol. rut. robóta, lucrare, robotă, dim. robótka, broderie, dantelă. P. met., cp. cu germ. arbeit, lucrare). Dantelă. – În nord și răbótcă, pl. e: față de masă albă cu poale lungĭ cusute în răbotce (Adela Xen. 474). – Și horboțică, pl. țéle. V. rocodele.
6. [DEX '09] HORBODĂ s. f. v. horbotă.
7. [DEX '09] HORBOT s. n. v. horbotă.
8. [DEX '09] ORBOTĂ s. f. v. horbotă.
9. [MDA2] horbodă sf vz horbotă
10. [MDA2] horbot1 sn vz horbotă
11. [MDA2] orbotă sf vz horbotă
12. [MDA2] răbotcă sf vz horbotă
13. [CADE] HORBOȚICĂ (pl. -țele) sf. ⛓ dim. HORBOTĂ.
14. [CADE] ORBOTĂ = HORBOTĂ.
15. [DEX '96] HORBODĂ s. f. V. horbotă.
16. [DEX '96] HORBOT s. n. V. horbotă.
17. [DEX '96] ORBOTĂ s. f. V. horbotă.
18. [Șăineanu, ed. VI] horbote f. pl. dantele ordinare. [Pol. FORBOT].
19. [Scriban] răbótcă, V. horbotă.
20. [DOOM 3] horbotă (reg.) s. f., g.-d. art. horbotei; pl. horbote
21. [DOOM 2] horbotă (reg.) s. f., g.-d. art. horbotei; pl. horbote
22. [DER] horbotă (horbote), s. f. – (Mold.) Dantelă. Pol. forbot (Cihac, II, 140; Tiktin; DAR). – Der. (in)horbotat, adj. (împodobit cu dantelă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL