1. [DEX '09] RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.
2. [MDA2] rabota vt [At: ORBONAȘ, MEC. 162 / Pzi: ~tez / E: fr raboter] A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei.
3. [DLRLC] RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal sau de lemn, cu ajutorul unei raboteze.
4. [DN] RABOTA vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter].
5. [MDN '00] RABOTA vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter)
6. [DOOM 3] rabota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rabotez, 3 rabotează; conj. prez. 1 sg. să rabotez, 3 să raboteze
7. [DOOM 2] rabota (a ~) vb., ind. prez. 3 rabotează
8. [Onomastic] Rab/a, -otă v. Rob 12 a, c.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL